OPAIŢE PLASTICE DESCOPERITE LA DUROSTORUM-OSTROV (FERMA 4) Dan Elefterescu Abstract: The Lower Danube Museum of Călăra;i houses over Roman lamps, most of them discovered by the author of this paper during field research and preventive or systematic excavations made within the territory of the civil settlement of Durostorum (Ostrov-No. 4 Farm). Among these, 13 pieces fall within the proposed theme. Even though most of them were not found in a stratigraphic context, the already known chronological boundaries of the civil settlements determines the dating of the presented pieces within the 2 nd-3rd centuries AD. Rezumat: Muzeul Dunării de Jos Călăraşi deţine peste de lucerne romane descoperite, în marea lor majoritate, de autorul acestor rânduri în urma cercetărilor de teren, a săpăturilor preventive sau sistematice efectuate pe teritorul aşezării civile de la Durostorum (Ostrov-Ferma 4). Dintre acestea, piese se încadrează în tema propusă. De;i cele mai multe nu au fost descoperite în context stratigrafic, datarea cunoscută a aşezării determină încadrarea pieselor prezentate în veacurile II-III p.Chr. Keywords: Durostorum (Ostrov-No. 4 Farm), Moesia Inferior, figurative lamps, early Roman pottery. Cuvinte cheie: Durostorum (Ostrov-Ferma 4), Moesia Inferior, opaiţe plastice, ceramică romană timpurie. INTRODUCERE Muzeul Dunării de Jos Călăraşi deţine un număr de peste de lucerne 1 descoperite, în marea lor majoritate, de autorul acestor rânduri în urma cercetărilor de teren şi sistematice efectuate pe teritoriul aşezării civile de la Durostorum. “şezarea, aflată pe teritoriul Fermei –Ostrovit cod sit . , este cunoscută în literatura de specialitate ca având legături economice şi, foarte probabil, administrative cu anticul Durostorum, aflat la mai puţin de , km spre vest 2. “şa cum am mai menţionat şi cu alte ocazii, aşezarea avea un profund caracter meşteşugăresc, certificat de adunarea din zonă a mii de piese mărunte din lut, metal,  1 2 Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi; O parte a articolului de faţă a fost prezentat în cadrul sesiunii Pontica , Constanţa. Din care o parte au făcut obiectul unor studii şi articole Petolescu Muşeţeanu, Culică, Elefterescu Culică Muşeţeanu, Elefterescu Muşeţeanu Muşeţeanu, Elefterescu Muşeţeanu a Muşeţeanu b Muşeţeanu, Elefterescu a Muşeţeanu, Elefterescu 2008b; Elefterescu 2016. “supra statutului juridic vezi Culică Muşeţeanu Muşeţeanu Damian, ”âltâc 2007; Donevski 2016. PEUCE, S.N. XV, 2017, p. 79 - 116 80 Dan ELEFTERESCU os şi sticlă, multe rebutate 3, precum şi de descoperirea a numeroase cuptoare sau urme de cuptoare4 şi gropi cu deşeuri Fig. 1/A). O parte din lămpile plastice (cat. 2-4, 7- şi au fost descoperite în complexe menajere (gropi de gunoi), aflate într-o zonă situată în marginea aşezării Fig. 1/B), folosită sezonier pentru extragerea lutului şi refolosită, uneori concomitent, pentru depozitarea gunoaielor. Datarea acestei zone menajere, realizată pe baza descoperirilor numismatice, se întinde pe tot parcursul primelor trei sferturi ale sec. al II-lea p.Chr.5. Alte trei piese au fost descoperite fie fortuit pe malul Dunării cat. , şi , sau în urma recuperării materialului (cat. , prin săpături de salvare, din complexele prăbuşite. DESPRE OPAIŢE CU REPREZENTĂRI PLASTICE Considerate, în general, ca produse copiate, imitate sau inspirate după piesele din bronz ale Egiptului elenistic, opaiţele cu reprezentări plastice încep să fie produse din a doua jumătate a sec. I p.Chr. în atelierele italice6, cu o dezvoltare şi diversificare tipologică şi numerică în sec. II-III p.Chr. Este de remarcat situaţia de la Viminacium, de unde provin două piese cu reprezentări în formă de cap de copil. Prima piesă, din bronz, datată în sec. I p.Chr., este considerată ca provenind din atelierele nord-italice7. A doua, din lut, cu mici modificări, voite, intenţionate, este atribuită producătorilor locali, datată în sec. II-III p.Chr.8. Două piese asemănătoare din “gora “tenei datate în prima parte a sec. al III-lea p.Chr. sunt considerate ca având un model timpuriu9. Într-un studiu dedicat opaiţelor în formă de cap de taur cuprinzând şi prototipurile din bronz şi piesele greceşti , Laurent Chrzanovski le împarte în opt tipuri, cu datări cuprinse între sec. II a.Chr.-II p.Chr.10; arătând de asemenea că este greu de localizat producţia pe centre în general necunoscute şi că este de preferat 3 4 5 6 7 8 9 10 Elefterescu 2004-2005; Elefterescu 2005a; Elefterescu 2005b; Elefterescu 2008; Elefterescu 2010a; Elefterescu 2010b; Elefterescu 2011a; Elefterescu 2011b; Elefterescu 2013. Anghelescu 1955; Anghelescu Elefterescu Muşeţeanu, Elefterescu Muşeţeanu, Elefterescu, Bâltâc 1998Muşeţeanu, Elefterescu . Dima, Elefterescu 2009. Sapelli 1979, 145. Imitaţii ale pieselor de bronz produse în epoca imperială, au forme variate, atestând diversitatea produselor din metal. Frecvente sunt formele particulare de lucerne în formă de capete de om şi de animale derivate din piesele tardo-ellenistice , de nave şi de picior. “ceste forme sunt tipice sec. I p.Chr. şi se caracterizează printr-o pastă foarte curată şi o execuţie rafinată. Spasić-Đurić , , 138, fig. 40. Spasić-Đurić , , fig. . Grandjouan 1961, 73, cat. 915-916, pl. 24. Chrzanovski 2002, 13. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 81 folosirea termenului de regiuni de producţie11, considerent ce, credem trebuie aplicat şi altor categorii ceramice. Şi în cazul opaiţelor plastice cu capete umane datările pot merge din sec. II-I a.Chr. până în sec. IV-V p.Chr.12. Două piese reprezentând prima o figură feminină, a doua o figură masculină au fost descoperite la Turda Potaissa , şi au fost datate in sec. II-III p.Chr.13. Thérèse Oziol susţine că lămpile plastice au fost produse în toată lumea grecoromană cu exepţia, se pare, a “frici de Nord14. Acestă incertitudine este nuanțată de Laurent Chrzanovski care identifică existenţa unor imitaţii ale tipului VI „Standard produse în Africa15. De menţionat că, într-o măsură mai mică, continuă să circule şi piese identice din metal16, acest lucru datorându-se atât aspectului artistic, rezistenţei materialului17 şi nu în cele din urmă costului mare de achiziţionare a acestor piese obţinute prin metoda cerii pierdute)18. Mai putem lua în consideraţie în acest sens şi refolosirea unor piese descoperite întâmplător, a căror stare de conservare, frumuseţe şi rezistenţă, justifică acest lucru. 11 12 13 14 15 16 17 18 Chrzanovski , . Regiunile fiind în acceptul autorului Grecia, “sia Mică şi Egipt “lexandria Italia cu o producţie masivă Nordul Mării Negre Crimeea şi Sudul Rusiei deasemenea bine reprezentată. Vezi piesele aflate în colecţiile Muzeului Universităţii din ”onn (Hübinger 1993, 154-158, cat. 310-325, pl. 37-38, piese produse în Italia, Egipt, Atena). Jude, Pop 1973, 36-37, pl. XXXV/1-2 ”ărbulescu , , fig. / -2; Cătinaş 2002, 281-282, cat. 187-188; Cătinaş 2006, 73, cat. 205. Oziol 1977, 291. Chrzanovski 2002, 18- . tip VI „Standard . Producţie italică datată de la mijlocul sec. I p.Chr. până la sfârşitul sec. II p.Chr. “utorul specifică existenţa unor imitaţii produse în “frica, Gallia sau Germania. O piesă reprezentând un cap de bachantă sau pe ”achus tânăr ? a fost descoperită la Porolissum şi a fost datată în sec. II-III p.Chr. (Pop 1972, 180, nr. 1, fig. 10). Datarea a fost preluată şi de G. Simion Simion , , nr. , fig. , /a-d . Cloşca I. ”ăluţă ”ăluţă , , pl. II/ considera că „Lampa din Dacia a fost folosită în prima jumătate a secolului al IIlea e.n. . “ceiaşi datare şi la “lexandru V. Matei Matei , , cat. . O piesă descoperită în necropola romană de la Mursa, reprezentând o mască umană este datată în sec. II-III p.Chr. (Göricke-Lukić , , fig. . În colecţiile Muzeului de “rheologie din Istanbul se găsesc numeroase astfel de piese Atasoy , opaiţ în formă de cap de taur, datat larg, prin analogii, în sec. I-IV p.Chr., cat. două opaiţe în formă de cap de Silen, cat. şi , datate sec. I-II p.Chr. trei opaiţe în formă de capete de negroizi, cat. 94, 97, 100, datate sec. I-II p.Chr., opaiţ în formă de cap de cal susţinând o panteră, cat. . O lampă ce reprezintă un cap de nubian, parte componentă a unui candelabru ce suferise, se pare, mici reparaţi, a fost descoperită întru-un nivel de sec. III p.Chr. (ZEUGMA V, 166-167, cat. 942, pl. 37. 942/a-d. . De asemenea, o piesă din bronz, reprezentând un con de pin, provenind de la Constantinopol, a fost datată în a patra parte a sec. V p.Chr. Ross , -31, plate XXVI, cat. 29). Astfel, la Pompei în casa unui modest artizan a fost descoperit alături de alte obiecte un opaiţ din bronz (G.R.A.L 2002, 18). Vezi şi Pettinau , 92. 82 Dan ELEFTERESCU Fig. 1. A. Localizarea siturilor de la Silistra–Durostorum şi Ostrov–Durostorum; B. Vedere aeriană asupra cercetărilor arheologice de la Ostrov–Durostorum / A. The location of the archaeological sites of Silistra-Durostorum and Ostrov-Durostorum; B. Aerial view of the archaeological research from Ostrov-Durostorum. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 83 De asemenea, nu trebuie să uităm, atunci când căutăm sursele de inspiraţie, de numeroasele ornamente figurative de mici dimensiuni 19 ce apar pe vasele din metal, pe elementele de mobilier şi nu în ultimul rând de cele ce ornau multe din opaiţele din bronz20 şi din lut21. În privința paletei atât de diversificate, uneori greu de definit, mai ales în cazul opaiţelor reprezentând capete umane zeităţi/măşti/figuri/personaje 22, trebuie să se țină cont de faptul că odată cu producerea lor în lut o tehnică mult mai simplă, mai facilă, mai ieftină23, numărul producătorilor, a zonelor de producţie şi a 19 20 21 22 23 Vom da numai un singur exemplu mici busturi decorative ce ne arată nu numai posibile surse inspiraţie, cât şi varietatea iconografică, varietate ce face de multe ori greu de încadrat imaginea/zeitatea reprezentată ”arr-Sharrar 1997, Silenus C1-C49; Dionysos C79-C94; Menade C137-C170; copii/Eros/Dioysos C114-C136). Capete de Sileni(?) ce ornamentau bazinul unui opaiţ votiv trilychnis (Rolland 1965, 156-157, cat. 355, sec. I p.Chr.); mască feminină cu numeroase variante şi interpretări a. chip feminin pe capacul ce acoperea orificiul de alimentare a unui opaiţ aflat în Muzeul Naţional din Neapole (Valenza Mele 1977, 58-59, pl. LXXI/4); b. mască scenică Rolland 1965, 158, cat. 357, sec. I–începutul sec. II p.Chr. c. mască tragică “tasoy 2005, 19, cat. 35, sec. I-II p.Chr. vezi şi bogata bibliografie Garcia Noguero, Marcias Solé 2008, 45, 48-49, şi 55 . Mască umană de tip frigian, ansă de opaiţ Pettinau 1990, , cat. , fig. , jumătatea sec. I a.Chr.; Simion 2003, 54, cat. 20, pl. XX, Fig. 7, nr. 20/a-d şi Fig. /a-d; 55, cat. 21, pl. XXI, Fig. 7, 21a-d; 56, cat. 22, pl. XXII; 56, cat. 23, pl. XXII; 57, cat. 24); mască teatru ce ornamenta bazinul unui opaiţ trilychnis aflat în Muzeul Naţional din Neapole Valenza Mele , , pl. LXXI/1-2, ultimul sfert al sec. II a.Chr.–primul sfert al sec. I a.Chr.); capete de copii Balestrazzi 1990, fig. 2-9). Pentru elementele decorative vezi şi (Balestrazzi 1990, 247-251); Amon (Rediscovering Pompeii, Conticello de Spagnolis, M./, 177-178, cat. 63; Pettinau 1990, 272, cat. , fig. , jumătatea sec. I a.Chr.). Cap de negroid ce ornamentează baza mânerului (Lerat 1954, 23, cat. 140, pl. V); din Italia provin două piese timpurii, aflate în Muzeul Universităţii din ”onn. Prima este reprezentată de un opaiţ având un ornament în formă de cap de negroid ornament ce acoperă ansa , a doua are discul (disc ce ocupă practic întreaga valvă superioară ornamentat cu un cap de negroid aproape identic (Hübinger 1993, 59- , cat. şi , pl. , sec. I a.Chr. . Imaginea unui Dionysos imberb apare pe discul unui opaiţ aflat în colecţiile Muzeului de “ntichităţi din Berlin (Heres 1972, 44-45, cat. 197, pl. 25, sec. I–începutul sec. II p.Chr.) şi tot din aceiaşi colecţie avem imaginea zeului Pan , cat. , pl. şi reprezentări ale bustului de Silen atât din profil cât şi frontal , cat. , pl. şi cat. 359, 363, pl. 40). Vezi spre exemplu diversitatea măştilor de teatru şi numeroasele posibilităţi de folosire a lor ca ornament Šimko ”essi, Moncini , pl. X-XII). O poziţie asemănătoare la Gioia Meconcelli Notarianni şi Ernesto De Carolis (Notarianni, De Carolis , . “utorii fiind de părere că opaiţele plastice din lut au apărut pe durata sec. I-II p.Chr., pentru a mulţumii gusturile consumatorilor care cereau piese mai elaborate, mai individualizate şi, spunem noi, mai accesibile financiar. Dan ELEFTERESCU 84 pieţelor cu specificul lor cultural24 se multiplică exponenţial25. Uneori aceste modificări, preluări creative ale unor modele, ajung la forme ce greu mai pot fi înţelese şi catalogate26. “ceastă dezvoltare în spaţiu-timp, în spaţiu-geografic, în spaţiu-cultural poate conduce la pierderea şi/sau schimbarea semificaţiilor unor atribute şi a unor caracteristici iconografice. În sfâr;it, indiferent de voinţa noastră, atunci când încercăm să descriem, să analizăm, să interpretăm un obiect, o situaţie, trebuie să ținem cont de bagajul nostru cultural, tipului de civilizaţie căreia îi aparţinem şi nu în ultimul rând de cantitatea de cunoştinţe acumulată / disponibilă. În literatura avută la dispoziție nu am găsit o tipologie recunoscută a lucernelor plastice27, astfel că, în continuare, voi propune o clasificare în trei grupe morfologice a materialului de la Durostorum. A . Opaiţe cu valva superioară figurată 28. Piesele aparţinând acestei grupe pot fi repartizate în două subgrupe: “ a. Opaiţe cu valva superioară figurată. “ b. Opaiţe cu valva superioară figurată şi canal deschis. 24 25 26 27 28 Cât de simplă, uşoară, lipsită de inhibiţii este, spre exemplu, încreştinarea unor piese de multe copii identice ale unor produse păgâne mai timpurii sau chiar contemporane prin alipirea însemnelor creştine, uneori fără înlăturarea celor păgâne Vezi Atasoy 2005, cat. 67, pe deasupra mânerului o cruce iar căpăcelul ce astupă orificiul de umplere asemănător valvei superioare a opaiţelor în formă de cap de taur, sec. V-VI p.Chr. Vezi şi Xanthopoulou , catalog. “vând din păcate ca rezultat, de multe ori, piese de o calitate net inferioară modelelor. Vezi spre exemplu un opaiţ de la Aquincum (Topál 2003, 80- , M , sfârşitul sec. I-prima parte a sec. II p.Chr., Pl. 89- şi / . Un opaiţ, sigur produs zonal probabil nordul Mării Negre , purtând ştampila FORTIS, se prezintă ca un adevărat melanj între opaiţele plastice şi cele de tip Firmalampen. Valva inferioară şi jumătatea anterioară a valvei superioare au aspectul unui opaiţ Firmalampen Tipul Xa Loeschcke. Jumătatea posterioară prezintă mici perle pe bordura dreaptă şi clare urme de ornament, posibil identic, pe cea stângă. Centrul piesei discul este ocupat în totalitate de un ornament reprezentând un cap, probabil de negroid. Deasupra acestuia, orificiu de alimentare şi toarta lamelară, obturată Sanie 1981, 165-166, cat. 33, pl. 45/a-c, sec. II-III p.Chr. . Două piese aflate în colecţiile muzeului din Saint-Germain-en-Laye descoperite la Vichy, reprezentând capete groteşti, au clar ca model de inspiraţie o reprezentare mult mai bine definită. Probabil un opaiţ de bronz poate chiar fragmentar, de aici şi nevoia unui orifiul de ardere larg ce să acopere zona în care ar fi trebuit să se afle gura , reprezentând un cap de satir sau de pan (Bémont, Chew 2007, 308, cat. GA338-339, pl. 68, 493, produse ale unui atelier din Gallia Centrală, sec. I p.Chr.). Pentru istoricul acestei probleme vezi Barbera 1993, 185-186. Bémont, Chew 2007, 306. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 85 A2. Opaiţe configurate integral Piesele aparţinând acestei grupe pot fi repartizate în două subgrupe: “ .a. Opaiţe configurate integral. A2.b. Opaiţe configurate integral şi canal deschis. Există modele iconografice vezi opaiţele „con de pin ) care sunt reprezentate în ambele grupe. Astfel, pe lângă o majoritate consistentă de piese aparţinând grupei “ există şi exemplare aparţinând “ b, cu canal deschis, având însă ornamentată numai valva superioară29. A . Opaiţe statuetă Piesele plastice având încorporate sisteme de iluminat 30. Piesele atribuite acestei grupe pot fi repartizate în două subgrupe “ a. În care opaiţele se constituie ca piese distincte în ansamblul plastic31, ele putând fi astfel încadrate în tipologia consacrată/specifică opaiţelor . “ b. În care opaiţele se pierd în masa ansamblului, uneori până la dispariţia de facto32. 29 30 31 32 Exemplu o piesă din colecţiile de la Clark Ripon College, Wisconsin Garcia , şi o piesă din colecţiile de la ”ritish Museum ”ailey , şi , nr. Q , Type T, pl. , produs central italic, sec. IV p.Chr.–prima parte a celui următor, fără loc de descoperire . Figure Lamp and Unusual Forms (Shier 1978, 10); …« fusion de deux artefacts, la lampe et la figurine…» (Chrzanovski 2015, 40). Celestin 1901, cat.C4, pl. 13; Walters 1914, 57-58, cat. 398, pl. XI, Fayum; 58, cat. 399, pl. XI, Egipt (?); 153, cat. 1020, pl. XII, Corfu; Bruneau 1965, 99-100, lampes a colonnettes, cat. 4384-4401; Walke , , pl. / , piesă din bronz; Oziol 1977, 217-218, cat. 645, pl. 36, sec. III–IV p.Chr.; Shier 1978, 10, figurine with added lamp; Möhring 1989, 862-870, Ständerlampe; Hübinger 1993, 91, cat. 162, pl. 21, sec. I p.Chr.; Goethert, Werner 1997, 138-141 Statuettenlampen Aa,Ab.; Bémont, Chew 2007, 522, cat. OI12, pl. 97, produs elenistic?, sec. I a.Chr.–începutul sec. I p.Chr., 383; Vezi şi numeroasele piese descoperite la Pergam Heimerl , tafel / tafel / şi ; tafel / tafel / şi -705; tafel 17/706-749; Crummy 2010, 56, fig. 11 (Bezzi Martini 1987). Din amfiteatrul de la Porolissum provine o piesă frgmentară reprezentând un personaj bărbos ţinând în mâini un opaiţ tip Loeschcke VIII iar pe umeri câte un opaiţ de tip Loeschcke X (Bajusz 1988, 150, fig. 18; Bajusz 2003, 167, cat. 6, pl. IX/a-b, Silenus; Pripon 2006, 103, cat. 175, sec. II-III p.Chr. . Din atelierele de la Heraclea Sintica, provine o piesă plastică compusă dintrun personaj grotesc ce ţine în mâini un opaiţ Chalakov , , cat. , fig. . Bruneau 1965, 153, cat. 4777, pl. 36; Lampe-statuettes (Chrzanovski 2011); TAIV.2.a Lamps shaped as figurines, TAIV.2.c Stemmed lamps an feet (Mlynarczyk 2012, 139-140, cat. 266şi -145, cat. 272-285); Barbera 2003, 32, fig. 23, piesa (lucerna plastica), reprezentând doi actori de teatru, este considerată, după caracteristicile tehnice şi stilistice, ca produs al unui atelier african în prima parte a sec. III p.Chr.; Bémont, Chew 2007, cat. OI14, pl. 97, 522, produs African (?), sec. I a.Chr.începutul sec. I p.Chr., 383; Bessi, Moncini 1980, 83, cat. 105-107, pl. XIII, sec. I-II p.Chr.; Cap de Dan ELEFTERESCU 86 A3c. Piese hibride care conţin atât opaiţe vizibile, încadrabile în tipurile de referinţă cât şi sisteme de iluminat încorporate 33. CATALOG34 Dionysos Face parte alături de piesa reprezentând un cap de Silen dintr-o categorie mai largă, a opaiţelor cu corpul cel puțin valva superioară în formă de cap uman (Kopflampen)35, categorie iconografică care se remarcă printr-o multitudine de variante36. De remarcat, credem, şi diferenţele, în general minore, ce apar între piese având sigur la origine acelaşi patern metalic. Motivele pot fi multe şi diferite piesa copiată să fi avut lipsuri în această zonă; schimbarea voită a dimensiunii şi formei piesa 33 34 35 36 Satir (Vegas 1966, 124, cat. 303, a doua parte a sec. I–sec. II p.Chr.); Walters 1914, 57, cat. 397, pl. XI, Sakkara; 59, cat. 406, pl. XIII, Egipt; 63, pl. XIII, cat. 439, Naukratis; 64, cat. 440, pl. XI, Fayum; Goethert, Werner 1997, 138-141, Statuettenlampen B; Goethert, Werner 1997, 138-141; Goethert, Werner 1997, 159, cat. 121. Exemplu tipul de piesă reprezentând un copil slav ţinând pe cap un opaiţ atipic şi în mâini, în zona abdominală, un opaiţ ce poate fi încadrat Pfäffi , , cat. , anii -150 p.Chr.). Desene: Gabi Dobre. Fotografii: Marius Amariei, Dan Elefterescu. Prelucrare ilustraţie Ştefan Viorel Gergescu. Walke 1965, 146; Bussière 2000, 44; Kirsch 2002, 16. Vezi în acest sens asemănarea formă, dimensiuni, volumetrie, aspect general cu un tipar de la 2szőny Iványi , , cat. , Taf. LXX/ und şi piesele de la Trier (Goethert 1991, 120, cat. , “bb. / “bb. / “bb. “bb. şi Goethert, Werner , -132, cat. 100, Abb. 74/1; Abb. 75.1); Augsburg (Goethert 1991, 120- , “bb. / / şi Goethert, Werner 1997, 130-132, Abb. 74/2; Abb. 75/2); Sorvidurum Walke , , pl. / şi pl. , piesă din bronz); Merida (Pérez Outeiriño, Villaluenga Garmendia 1991-1992, lamina 14.1); Porolissum (Simion 2003, 101, cat. 73, Fig. 22, 73/a-d); Fayum (Hayes 1980, 102, nr. 404, pl. 62, reprezentându-l pe Harpocrate copil); Edfu (Bernhard 1955, 376-377, nr. 552, tabl. CLIV, sec. I p.Chr., reprezentându-l pe Dionysos/Harpocrate copil); Muzeul din Lambèse (Bussière 2000, 405, cat. 7216-7217, pl. 149, Bacchus, sec. I–mijlocul sec. II p.Chr.; Auf der Steig 2 (Kirsch 2002, 140, cat. 439, Taf. 24, cu reprezentarea Medusei); Carnuntum (Alram-Stern 1989, , nr. , Taf. , tipar cu reprezentarea unei măşti Apulum (Rusu-”olindeţ , fig. I/ . În aceeaşi categorie pot fi cuprinse şi două piese cu loc de descoperire necunoscut) publicate de Tihamér Szentléleky (Szentléleky 1969, 85-86, nr. 116, 119, foto 116/a-b şi /ab). O piesă din necropolele de la Viminacium Zotović, Jordović , , Pl. LX. , M a, prima parte a sec. II şi Spasić-Đurić , 7, fig. 117, sec. II-III p.Chr. La fel o piesă descoperită într-un mormânt de la Tomis (Dobrinescu 2007, 504, cat. 4, fig. 2 reprezentarea Isidei? şi Drăghici , , cat. , fig. , figură feminină . Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 87 originală putea să fi fost mai alungită sau cu o bază plată şi o altă înclinare a valvei superioare)37; dorinţa de a schimba forma ciocului în funcţie de cererea pieţei, de moda epocii respective). Fig. 2. 37 Un exemplu piesele de la Apulum (Rusu-Bolindeţ , fig. I/ -3); Trier (Goethert 1991, 120-125, cat. 1, Abb. 1/1; 2/1; 3- şi Goethert, Werner 1997, 130-132, cat. 100, Abb. 74/1; 75/1); Augsburg (Goethert 1991, 120-125, Abb. 1/2; 2/ şi Goethert, Werner 1997, 130-132, Abb. 74/2; Abb. 75/2). Vezi şi o piesă cu reprezentarea unei măşti de Satir descoperită la Nyon LUMIERE! 2003, 88. Cat. , sec. II p.Chr. Un alt exemplu, dacă în general piesele în formă de cap de negroid / sclav nubian sunt, indiferent de material, configurate integral, încă din primul secol apar în Egipt Naukratis piese având numai valva superioară în forma capului de negroid / sclav nubian (Bailey 1975, 268, Q 580, pl. 111). 88 Dan ELEFTERESCU Mai trebuie menţionat ca multe piese plastice din categoria “ a au valva inferioară produsă liber, fără folosirea unui tipar, situaţie datorată, credem, în parte, dificultăţii obţinerii unor mulaje după jumătatea inferioară a modelelor din bronz majoritatea acestora având baza susţinută de un picior tronconic . Spunem în parte deoarece uneori s-a dorit înclinarea valvei superioare pentru o mai bună vizibilitate a reprezentării plastice a divinităţii 38. Cum, în general, piesele aparţinând acestui tip iconografic sunt datate în sec. I-II p.Chr.39, propunem aceeaşi încadrare şi pentru piese noastre. Considerăm că cele cinci piese de la Durostorum (patru piese Durostorum– Ostrov Ferma şi o piesă de la Silistra40), cu toate că au fost clar produse în tipare diferite, aparţin aceluiaşi atelier sau aceluia;i centru de producţie, foarte probabil local. 1. Dionysos. A a. Opaiţ cu valva superioară figurată , Fig. 2/1. ➢ Stare bună de conservare. Lipsă o parte din toartă, ciocul şi o parte din bază. ➢ Pastă bej-castanie, densă, mici incluziuni calcaroase şi paiete de mică, ardere în parametri. Firnisul roşcat cu pete brune, aderent, exfoliat în partea anterioară, nu acoperea jumătatea inferioară. ➢ Realizare de exepţie, cu desen şi detalii fin realizate. Valva superioară, în relief, reprezintă în stil clasic chipul lui Dionysos copil încununat de viţă-de-vie şi struguri. Faţa bucălată, bărbia pronunţată, gura tăiată drept cu buze groase, pline. Nasul drept cu nările bine evidenţiate. Ochii migdalaţii cu pleoape bine marcate, pupila mare, adâncită41. Părul cu cărare pe mijloc este pieptănat spre tâmple. El pare ridicat uşor cu 38 39 40 41 În muzeul din Constantine “lgeria se găseşte o piesă descoperită la Tiddis, reprezentând un cap de negroid având baza plată dar reprezentarea plastică înclinată spre privitor ”oussiere 2000, 405, cat. 7214, pl. 149, sec. II-V p.Chr.). La fel se întâmplă şi cu o piesă de la Apulum (Rusu”olindeţ , -60, fig. 1-3). O piesă din lut, având valva superioară în forma capului lui Dionysos, aflată în colecţiile de la ”ritish Museum şi provenind din Egipt este datată în primul sec. I p.Chr. ”ailey , ,Q , pl. şi . Două piese fără loc de descoperire publicate de Tihamér Szentléleky au fost datate (pe baza de analogii) în sec. I p.Chr. (Szentléleky 1969, 83, nr. 119, prima parte a sec. I p.Chr., nr. , a doua parte a aceluiaşi secol . Două piese produse, după părerea doamnei Karin Goethert, în atelierele de la Trier au fost datate pe bază de analogii în sec. II p.Chr. Goethert, Werner 1997, . “mbele piese de la Trier şi “ugsburg au fost depuse ca ofrande funerare Goethert 1991, . O lucernă având, clar, acelaşi model iconografic ca cele de mai sus a fost descoperită la Mérida (Pérez Outeiriño, Villaluenga Garmendia 1991-1992, lamina 14.1). Kuzmanov 1992, 39, cat. 284, fig. 284/a-b. Este remarcabilă asemănarea formei feţei şi a detaliilor acesteia cu o statuetă din bronz descoperită la Pompei Rediscovering Pompeii, /Sodo, A.M./, 140, cat. 5; Kaufmann-Heinimann , , GFV , “bb. şi cu herma bifrons cu imaginea lui Dionysos adolescent ce apare în capătul tijei unui candelabru descoperit la Callatis (Preda 1965, 237-238, fig. 4-5; Irimia 1966, 24-26, cat. 14; Golhelm 1994, 201, cat. 78 /cf. Simion G. 2003; Traiano 1999, 290, cat. 240, cf. Simion M. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 89 ajutorul unei panglici (taenia ale cărei capete se ridică deasupra frunţii în dreptul cărării sub forma unor corniţe. Pe creştet în relief o formaţiune alungită, răsucită, ce poate reprezenta tot o panglică sau aceeaşi cu un mod mai complicat de aşezare sau mai probabil o coardă de viţă ce pare ornamentată cu şapte „noduri/muguri . Părul de pe tâmple este acoperit de câte un corymb (reprezentat prin câte trei-patru pastile) al unei cununi de din viţă-de-vie ce se arcuieşte deasupra creştetului. În continuare, pe laturile chipului frunze de vie terminate cu câte un ciorchine, totul foarte bine reliefat şi realizat. Oglinda mare, în formă de frunză de viţă cu detalii foarte bine marcate, a fost rectificată după o rupere accidentală. La baza oglinzii orificiul de umplere. Toarta mică, nefuncţională eventual putea fi folosită pentru prinderea preventivă a lămpii, pentru a nu cădea . Ciocul încadrat de volute. Picior înalt, conic, posibil, uşor ovalizat 42. ➢ L act. = 94,8 mm; l act. = 78 mm; H act. = 50 mm. ➢ Inv. nr. vechi . Plaje, cercetări de teren, passim. ➢ Analogii: o piesă cu un desen şi formă relativ identice posibilă existenţa unei legături directe, din copiere în copiere, până la ştergerea unor detalii şi deformarea / aplatizarea întregii valve superioare având însă o calitate a pastei şi tehnicii net inferioare a fost descoperită la Montana43. Acelaşi loc de descoperire îl are şi un opaiţ din bronz, chipul reprezentat bucălat, nas uşor borcănat, cârlionţi în loc de ciorchini de struguri fiind aproape identic cu cel de pe piesele noastre44. O piesă plastică din grupa “ , mulaj aflat în Colecţia ”ouvier, prezintă asemănări izbitoare, ce par a justifica existenţa unui model comun45, dacă nu chiar un punct de pornire pentru piesele din zona balcanică. O piesă aflată în colecţiile muzeului din “dria, cu puncte comune mod de organizare „stelat a ornamentelor din jurul capului) dar cu figura adolescentină, este considerată un produs al atelierelor din centrul Italiei şi datată spre sfârşitul sec. I p.Chr.46. “nnamaria Larese aminteşte de existenţa unei piese identice ce se afla 42 43 44 45 46 2003; Simion G. 2003, 87, Pl. L, nr. 57, fig. 29; Simion M. 2003, 161, cat. 277; Simion M. 2012, 136, cat. . “propieri găsim şi la cele patru busturi ornamentale (bacchusbusten) ce ornamentau un support pliabil (klappegestel) descoperit la Augst (Kaufmann-Hainemann 1977, 120-121, cat. 189, Taf. 119-123, sec. III p.Chr.) Multe asemănări găsim şi la o aplică aflată în Musée des Beaux-Arts din Lyon (Boucher 1973, 13, cat.25, bustul unei bacante). “propiată este credem şi reprezentarea figuri pe o statuetă din fildeş de la Savaria (Zoltán 1962, fig. 13, tav. IX-X . Trăsături ale feţei, practic identice apar şi la o piesă din bronz Eros-“mor datată sec. I-II p.Chr. (Gorny & Mosch 222, 59, cat. 44). O piesă din bronz, reprezentând o figură feminină, foarte asemănătoare ca dimensiuni, înclinaţie a valvei superioare, forma piciorului a fost descoperită în săpăturile de la villa gallo-romană de la Vallon FR (Gardiol 1989, fig. 3; Gardiol 1990, 157, fig. 7; Gardiol, Rebetez, Saby 1990, fig. 10; Kaufmann-Heinimann 1998, 285, GF83, Abb. . Funcţională pe tot parcursul sec. II p.Chr. , villa a fost abandonată la sfârşitul acestui secol sau începutul celui următor ). Alexandrow 1981, considerat a reprezenta un Silen. Milčev, Pekov , , fig. 1; Alexandrow 1981, considerat a reprezenta un Silen. Chrzanovski 2015, 127, cat. 93, fig. 93, Sol?, Harpocrate?, sec. I-II p.Chr. Larese 2003, 127, fig. 26, marcă “MP SYCV. Dan ELEFTERESCU 90 în Muzeul din Rimini47, piesă la data publicări, pierdută. O reprezentare apropiată ”achus juvenil?, mască teatru? apare pe discul unui opaiţ aflat în colecţiile muzeului din SaintGermain-en-Laye48. Din “gora “tenei avem un opaiţ pe al cărui disc se află o imagine ce pare identică cu piesa noastră49. O reprezentare apropiată şi pe o lanternă de la Karanis50. O reprezentare a chipului tânăr Satyr , foarte apropiată, o găsim şi la o aplică de pe toarta unei căni din bronz descoperită în vicus-ul de la Zugmantel51. ➢ Bibliografie: Muşeţeanu, Elefterescu , , Tip III, nr. 19, fig. 2/19; Muşeţeanu , 167, 183, pl. 33/26. 2. Dionysos. A a. Opaiţ cu valva superioară figurată (Fig. 3/2) ➢ Stare bună de conservare. Se păstrează aproximativ o treime din valva superioară. ➢ Pastă castaniu-cărămizie, fină, uşor poroasă, foarte bine arsă. Firnis castaniu-roşcat cu aderenţă slabă. ➢ Reprezentare foarte apropiată de precedenta. “par totuşi mici diferenţe cel puţin pe partea păstrată. Oglinda, posibil mai mică în comparaţie cu restul piesei , în forma unei frunze, fără reprezentarea nervurilor încă o dată, pe partea păstrată . Ochii mari, migdalaţi, cu pleoape şi sprâncene foarte bine marcate. Părul cu cărare pe mijloc este pieptănat spre tâmple, ridicat uşor cu ajutorul unei panglici taenia ale cărei capete se ridică deasupra frunţii în dreptul cărării sub forma unor corniţe. Pe creştet aceeaşi formaţiune alungită, răsucită şi răsucită, având de această dată aspectul unei „funii răsucite . Părul de pe tâmple este acoperit în partea stângă de un corymb reprezentat prin câte trei pastile al unei cununi de din viţă-devie ce se arcuieşte deasupra creştetului. În continuare, pe laturile chipului frunze de vie având însă o formă şi un aranjament diferit faţă de cel al piesei precedente terminate probabil tot cu câte un ciorchine, totul foarte bine reliefat şi realizat. ➢ Inv. 38481. Durostorum 1998, SIIC, 208 (04A; -0,56- , m , cercetări sistematice. ➢ Inedit. ➢ Analogii: o piesă identică cel puţin pe zonele păstrate este păstrată în colecţiile Muzeului Naţional de “rheologie din Sofia52. Piesa a fost descoperită la Silistra neavând însă alte date asupra contextului şi luînd în consideraţie faptul că în monografia dedicată colecţiei de opaiţe aflate în Muzeul din Silistra53, adevărat apărută anterior, această piesă nu este amintită, nu putem face supoziţii asupra apartenenţei la una din zone Durostorum-Silistra castru, canabae, necropole sau aşezării de la Ferma . Sigur piesa a fost descoperită în zonă şi o putem considera ca aparţinând atelierelor locale. 3. Dionysos (Fig. 3/3) ➢ Stare bună de conservare. Se păstrează un mic fragment. 47 48 49 50 51 52 53 Larese 2003, 127, nota 66. ”émont, Chew , D , şi cat. G“ , pl. , , sec. II p.Chr.?, . Perlzweig 1961, 86, cat. 160, pl. 6.160, începutul sec. II p. Chr. Shier 1978, 8, pl. 55. MICH 22462. Amrhein, Knierrien, Löhnig 2015, 146-147, cat. 59, import italic, a doua parte a sec. I p.Chr. Kuzmanov 1992, 39, cat. 284, fig. 284a, 284b. Kuzmanov, ”ăčvarov . Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 91 ➢ Pastă castanie, fină, densă, foarte bine arsă. Firnisul castaniu acoperă numai jumătatea superioară. ➢ De la o piesă asemănătoare precedentelor. ➢ Inv. 47413. Durostorum 1999, SIIC, G41. 388 I-II ( 09-010 (15-20 cm); -1,40-1,57-1,60 m), cercetări sistematice. Din acest complex provin mai multe descoperiri monetare datate în primele trei sferturi ale sec. II p.Chr.54. ➢ Inedit. 4. Dionysos (Fig. 3/4) ➢ Stare bună de conservare. Se păstrează un mic fragment. ➢ Pastă bej-castanie, fină, densă, bine arsă. Firnis brun-castaniu. ➢ Reprezentare antropomorfă, probabil apropiată de precedentele. Ochii mari, cu pleoape şi sprâncene foarte bine marcate. Pupila mică cu irisul marcat printr-un punct adâncit. Se păstrează marginea inferioară a orificiului de umplere situat central pe creştet, într-o zonă ornamentată probabil cu o floare 55. ➢ Inv. 47414. Durostorum, SIIC, cercetări sistematice. ➢ Inedit. Cap de copil Reprezentare antropomorfă, apropiată de reprezentările lui Dionysos de pe piesele precedente. 5. Cap de copil. A1a. (Opaiţ cu valva superioară figurată (Fig. 3/5) ➢ Stare bună de conservare. Se păstrează o bună parte din valva superioară. ➢ Pastă cărămizie, fină, densă, bine arsă. În compoziţie numeroase particule de oxid de fier şi incluziuni calcaroase de dimensiuni relativ mari şi mici paiete de mică. Nu sunt urme de firnis. Menţionăm însă că piesa a fost găsită pe malul apei după o perioadă destul de lungă după căderea din complex, din care cauză faţa piesei a suferit un proces de sablare naturală. ➢ Faţa ovală, bucălată, bărbia pronunţată cu gropiţă, gura tăiată drept cu buze groase, pline. Nasul drept cu nările bine evidenţiate. Ochii cu pleoape bine marcate, pupila mare adâncită. Un mic fragment din voluta de pe partea stângă ne arată că avem de a face cu un opaiţ din categoria opaiţelor cu volute. Se mai păstrează un fragment din bordura/marginea îngustă, neornamentată. ➢ Inv. 54589. Durostorum 2009. Plaje, cercetări de teren, passim. ➢ Inedit. 54 55 Dima, Elefterescu 2009, 62, dupondius, cat. 109; 119, cat. 496; 138, depozit monetar, cat. 619-622. Posibil un ornament asemănător cu al unei piese descoperite la Fayum, reprezentându-l probabil pe Harpocrate copil. Considerată de asemenea imitaţie după un original din metal, piesa este datată prin analogii în sec. II p.Chr. şi prima parte a celui următor (Hayes 1980, 102, cat. 404, pl. 62). 92 Fig. 3. Dan ELEFTERESCU Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 93 Satir (?), Silen (?) Grup de opaiţe cu puţine exemplare dar, nu de puţine ori, greu de determinat/încadrat iconografic56. Sunt cunoscute piese produse atât din bronz 57, cât şi din lut58. 6. Satir. A a. Opaiţ cu valva superioară figurată (Fig. 2/6). ➢ Stare relativ bună de conservare. Pe întreaga suprafaţă zone mari exfoliate. Lipseşte o parte din oglindă şi ciocul. ➢ Pastă cenuşie, incluziuni fine, ardere în parametri, dar poziţionarea piesei în cuptor a dus la diferenţe de ardere. Nu se observă urme de firnis. ➢ Opaiţ de dimensiuni medii, a cărei valvă superioară a fost obţinută, foarte probabil, prin copierea unei piese din bronz. Relevantă, în acest sens, ni se pare asemănarea frapantă a 56 57 58 Vezi Ferrari , , …După introducerea cultului zeului grec Pan în Italia, faunus a sfârşit prin a se identifica cu acesta… , Reprezentările zeului (Pan) sunt frecvente în arta antică greacă şi romană ele tind uneori să se comfunde cu cele ale lui Faunus, în lumea romană, şi cu cele ale satirilor şi silenilor, cu care se suprapun uneori figurile amintişilor Panishoi… 739, … În lumea latină este destul de frecventă confuzia dintre satiri, Pan şi fauni, care la origine erau fiinţe de natură diferită… , …mai dificilă este în schimb diferenţierea satirilor de sileni… . Un exemplu îl poate constitui o piesă din lut aflată în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii “lba Iulia, la care după părerea autorilor … după extragerea din tiparar, meşterul a adăugat câteva mostre din lut desupra diademei reprezentând o coroniţă din frunze de laur şi struguri, fapt care ne face să credem că este vorba despre o încercare de transformare a unei statuete a Venerei, într-una reprezentându-l pe Dionysos/Liber Pater… Coroplastica , , cat. . O piesă descoperită în jud. Covasna într-un loc necunoscut a fost publicată de Constantin Pop Pop , cat. , fig. / , se apropie mai mult datorită figurii alungite În colecţiile muzeului naţional din ”elgrad se păstrează o piesă descoperită la Novi ”eograd Taurunum, Pannonia Inferior cu valva superioară în forma unui cap de Silen? Veličković , , cat. sec. I p.Chr., import . Două piese reprezentând capete de Silen, aflate în Muzeul Arheologic din Istambul sunt datate în sec. I-II p.Chr. (Atasoy , , cat. şi cat. De la Tamuda provine o frumoasă piesă de tradiţie elenistică reprezentând o mască de satir (Boube-Picot 1975, 107-108, cat. 89, pl. 37). Viminacium, Spasić-Đurić , Silen, , fig. , sec. II p.Chr. Viminacium necropolă, Zotović, Jordović , Silen, Pl. CLXXXVII. , M , datat în vremea lui Lucius Verus, 106); Aquileia ”alestrazzi , Mască Silen, nr. , pl.197. Datarea tipului, cu numeroase variante, în aria padano-danubiană sfârşitul sec. II-III p.Chr., Muzeul Naţional din Warşovia ”ernhard , , nr. , pl. CLV, produs Campanian? Muzeul din Nicosia Oziol , , cat. şi cat. , pl. 49, Silen, produs elenistic); Muzeul din Guelma (Bussière 2000, 405, cat. 7218, pl. 150, Pan (?), sec. II p.Chr.); Delos (Bruneau 1965, 150, cat. 4755, pl. 36, produs corintian, sec. II p.Chr.); Nyon (LUMIERE! 2003, 88, cat 101, sec. II p.Chr.); Alexandria (Walters , , cat. , pl. XI, cap de silen . O foarte frumoasă piesă reprezentând un cap de Silen a fost descoperită la Zugmantel Amrhein et alii 2015, 106-107, cat. , Grab , a doua jumătate a sec. II-III p.Chr.). Dan ELEFTERESCU 94 ➢ ➢ ➢ ➢ ➢ ➢ 59 60 61 62 63 64 trăsăturilor jumătăţii superioare a feţei cu cele ale unei piese din bronz aflată în muzeul din Veszprem 59. Piesa se remarcă prin trăsăturile bine conturate, desenate de un meşter cu reale calităţi artistice. Ochii mari, alungiţi, aşezaţi oblic, marcaţi superior de o cută puternică, oblică, ce dă ideea de asprime, de încruntare. Nasul drept, puternic cu nări largi deschise deasupra gurii. Gura larg deschisă având forma unei boabe de fasole , sugerând un urlet, un strigăt, este mărginită de o mustaţă bogată. Câteva neregularităţi ce apar pe „gura deschisă par a sugera existenţa în desenul original a unor litere. ”arba bogată, ascuţită, se termină cu orificiul de ardere. Urechile mari, rotunde, păroase marcarea clară a părului . Fruntea puternic bombată se termină cu o palmetă ce mărgineşte orificiul de umplere. „Valva inferioară , ce ocupă aproximativ o zecime din înălţimea piesei, a fost modelată liber. “ceastă metodă ducând la creere, neintenţionată, de piese unice în fapt. Realizarea, în pofida tiparului foarte bun, este grosolană şi fără pretenţii. Nu sunt urme de folosire. L act. = 110,9 mm; l = 74 mm; H = 49,8 mm. Inv. .G groapă menajeră , săpătură de salvare. În complex a fost descoperită şi un As de la Diva Faustina. Analogii O piesă ce pare foarte apropiată, aproape identică din păcate în stare fragmentară a fost descoperită la Baetulo într-un strat datat în prima parte a secolului II p.Chr.60. Multe asemănări găsim şi la o piesă aflată la ”rithis Museum61. Din Raetia de la Sorviodurum provine o piesă având multe puncte comune cu piesa noastră frunte puternic bombată, ochi bine marcaţi, oblici, alungiţi, gură deschisă 62. Posibil ca în ambele cazuri să avem de a face cu un model comun. Pe discul a numeroase opaiţe de tip Firmalampen, apare un cap de satir aproape identic cu piesa noastră63. O reprezentare uşor diferită apare pe discul unui opaiţ de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa64. Pe discul unui opaiţ datat sfârşitul sec. I – prima parte a sec. II p.Chr., apare un cap, practic identic (dar Palágyi 2002, 14-15, cat.7, Pan, Örvényes - Hasszúrétek (villa). Betriu 2008, 129-130, Lám.57, 1512 EST. Bailey 1975, 267, Q577 EA, pl. 111, Egipt, probabil din primul secol a.Chr. Walke 1965, 146, pl. 89.1/a-b, kopflampe. Carnuntum (Alram-Stern 1989, Satyrmaske: taf. 6 şi nr. 284, taf. 31/284, SEXTI, 204; nr. 361, 225, datate sec. II p.Chr, 110); Aquileia (Buchi 1975, 50, Satyro: cat. 346, pl. XVI, 346/a-b, Tip X-a, CDESSI; 87, cat. 611, pl. XXX, 611/a-b, Tip X-a, FORTIS; 90, cat. 659, pl. XXXII, 659/a-b, Tip Xforma corta, FORTIS); Emona necropolă Petru 1972, 172, M225, pl. XXIII/1, ATIMETI, 38; M3 (1430), pl. CXIX/7, VRSIO/F) Museo Romano di ”rescia ”uchi , , piesă purtând ştampila IEGIDI, tipo X-a sul disco, fra due infundibula, testa di satiro con due cornetti sulla fronte, lungo barba, baffi, folti capeli e orecchi sporgeti , cat. , Tav. a, a , b Musée D`“rchéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye ”émont, Chew , , , D , mască Satir sau Pan, anii 100- , şi cat. IT101, pl. 28, OCTAVI, atelier nord italic?). Alicu 1994, cat. 469, import italic (39), „unele din caracterele anatomice par să indice imaginea unui satir , “PRIO , fig. / şi / . Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 95 din profil), considerat a reprezenta bustul unei herme a lui Priap65. O relativă apropiere iconografică o găsim la două opaiţe de la Delos66. În muzeul din Saint-Germain-en-Laye se află cu o piesă având reprezentarea de pe valva superioară apropiată67. O reprezentare relativ apropiată ocupă valva superioară a unui opaiţ aflat în colecţiile Muzeului Naţional de “ntichităţii, fondul ”ujor68. “propieri găsim şi la o piesă din bronz din colecţiile de la British Museum69. “semănări şi la o reprezentare a lui Silvanus de la Vindonissa70. O piesă din bronz, reprezentând un cap/o mască de Faun este publicată de Gavrilă Simion71. Reprezentarea se aseamănă cu piesa noastră prin forma feţei alungită , ochii mari, bine conturaţi, sprâncenele arcuite, urechile mari. O piesă reprezentând capul unui silen şi în muzeul din Nicosia 72. Cap de bărbat, Zeitate (?) Pentru a nu mări nejustificat textul, date fiind şi dimensiunile fragmentului şi reprezentării, am ales să alăturăm piesa categoriei Satir (?), Silen (?). 7. Cap de bărbat. A a. Opaiţ cu valva superioară figurată (Fig. 3/7). ➢ Stare bună de conservare. Se păstrează o parte valvei superioare. Desprins, în parte, pe linia de lipire. ➢ Pastă bej, aspră, densă, foarte bine arsă. Pasta conţine pe lângă incluziuni mărunte de calcar şi oxid de fier, fragmente mari raportate la dimensiunile piesei) de, probabil, scoici şi melci. Urme slabe de firnis castaniu. ➢ Valva superioară în forma feţei unui bărbat, matur. ”uze groase, gură tăiată drept, întredeschisă. Colţurile buzelor trase mult în jos posibil pe modelul iniţial să fi fost reprezentată şi o mustaţă pe oală 73). Nas coroiat, puternic, relativ aplatizat. Ochii migdalaţi aşezaţi orizontal, frumos creionaţi. Posibil o frunte bombată, încruntată, acoperită cu cârlionţi. Pe bărbia puternică un barbişon. Sub bărbie o uşoară ridicare pare a sugera existenţa unui canal cu orificiu de ardere. ➢ Urme slabe de folosire. ➢ Inv. 44920. Durostorum 1998, SIIC, G41. 284 ( 08A; -0,87-1,00 m). Descoperiri monetare datate în primele trei sferturi ale sec. II p.Chr. (vezi nota 53). ➢ Inedit. 65 66 67 68 69 70 71 72 73 Hellmann 1987, 70, nr. 261, pl. XXXII. Bruneau 1965, 150-151, cat. 4756-4757, pl. 36, primul datat în sec. I p.Chr. Bémont, Chew 2007, 386, cat. OI19, pl. 98. Drăghici , , cat. , pl. , fig. şi a. Walters 1914, 3, cat. 8, pl. I, capul lui Pan. Gonzenbach 1967, 17, Abb. 5. Simion 2003, 102, cat. 74, pl. LXIV, Fig. 20, nr. 74a-b. Oziol 1977, 292, cat. 895, pl. 49. Chalakov 2008, 60, cat. 6, fig. 3, Mask of Silenus. Dan ELEFTERESCU 96 ➢ Analogii: cu toate că fragmentul păstrat ridică, la prima vedere din lipsa canalului şi a orificiului de ardere , probleme de încadrare aplică, opaiţ, fragment de vas… , existenţa unor opaiţe, practic identice, în colecţiile de la ”rithish Museum74 şi muzeele din Veszprem75 şi Mainz76, curbura fragmentului păstrat, ne-au convins să introducem piesa în acest catalog. “propiate ni se par şi reprezentările de pe două piese descoperite la Porolissum77 şi Potaissa78. Personal nu excludem posibilitatea unei singure surse de inspiraţie pentru aceste şase piese Durostorum, Veszpren, Mainz, Porolissum, Potaissa şi Smyrna . În acest grup ar putea fi incluse şi două opaiţe din colecţiile muzeului din Trier79. O expresie apropiată şi la o piesă aflată în colecţiile muzeului din Ontario 80. O altă piesă apropiată în Musée D`“rchéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye 81. ➢ Nu putem, din păcate, exclude definitiv nici posibilitatea de a avea de a face cu un fragment de vas miniatural antropomorf de forma celor de la Apulum82. Menţionă cu această ocazie că astfel de vase au descoperite şi în aşezarea de la Durostorum-Ostrov Ferma , vase aflate în colecţiile muzeului călărăşean. “ceste vase sunt însă turnate în tipare cu valve egale iar piesa noastră, pe lângă curbură foarte strânsă, sigur provine dintr-un tipar puţin adânc. Sperăm ca descoperiri ulterioare atât fizice, cât şi bibliografice să ducă la o încadrare sigură a acestui fragment. Cap de taur Făcând parte tot din categoria opaiţelor cu valva superioară figurată “ a , acest grup este bine reprezentat numeric. Primele opaiţe romane de acest tip turnate în lut au apărut în Italia, posibil în a doua jumătate a sec. I p.Chr., fiind considerate un produs pompeian83. Unii autori le consideră ca derivate din prototipuri elenistice târzii 84, majoritatea autorilor însă, caută sursa de inspiraţie în piesele din bronz ale Egiptului elenistic85. Piesele 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 ”ailey , ,Q , pl. . Piesă provenind de la Smyrna. Palágyi 2002, 42, cat. 152, Nemesvámos / Baláca (villa). Kirsch 2002, 140, cat. 440, pl. 24, sec. II p.Chr. Un opaiţ plastic Matei , , cat. , sec. II-III p.Chr., autorul consideră opaiţul de la Porolissum identic cu cel de la Potaissa). Jude, Pop 1973, 37, pl. XXXV/2 ”ărbulescu , 15, fig. 22/2; Cătinaş 2002, 281-282, cat. 188; Cătinaş 2006, 73, cat. 206. Goethert 1991, 127-129, Abb. 5-6, sec. II p.Chr. Hayes 1980, 102, cat. 406, pl. , probabil sec. II p.Chr., achiziţionat în Cairo. Bémont, Chew 2007, 306, OI19, pl. 98, sec. II p.Chr. Coroplastica 2011, 61-65, cat. 68-77. Hellmann 1987, 59; Bémont 2002, 180. Bruneau 1965, cat. 4471-4476; Notarianni, De Carolis 1977, 28, fig. 89. Datorită faptului că într-o lucrare recentă Topoleanu , -171) acest tip face obiectul unei discuţii largi, pertinentă şi bine susţinută bibliografic, considerăm nejustificată, irelavantă, reluarea discuţiei. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 97 aparţinând acestui tip au fost datate din a doua jumătate a sec. I p.Chr., cu o dezvoltare numerică în sec. II p.Chr., exemplare de factură locală fiind întâlnite până în sec. IV p.Chr.86. Într-un articol recent consacrat opaiţelor plastice provenind din colecţii şi aflate actualmente în colecţiile Muzeului Ermitaj, Nadezda Gulyaeva şi “nastasia ”ukina, arată că aceste lămpi apărute în primul secol p.Chr. în Italia şi având ca prototipuri piese din bronz se constituie ca una din cele mai tipice tipuri de lămpi plastice ale perioadei. “utoarele mai arată bazându-se pe studiul asupra lămpilor din Muzeul de “rheologie din Verona87 că motivul capului de taur bull`s head este unul din motivele animaliere cele mai folosite de meşteri din Italia, “sia Mică, Egipt, “frica de Nord, Gallia, Spania şi Raetia 88. Laurent Chrzanovski împarte aceste opaiţe în opt tipuri, cu datări între sec. II a.Chr.-II p.Chr.89. Menţionăm şi existenţa pentru acest tip şi a unor piese miniaturale90. 8. Cap de taur. A a. Opaiţ cu valva superioară figurată (Fig. 3/8) ➢ Stare bună de conservare. Se păstrează un mic fragment. Desprins, în parte, pe linia de lipire. ➢ Pastă bej-castanie, fină, densă, foarte bine arsă. Firnis castaniu-deschis, aderent. ➢ Opaiţul avea forma unui cap de taur. Vizibil un singur orificiu de ardere. Datorită poziţiei uşor exentrice, nu excludem însă posibilitatea existenţei a două orificii, mici şi foarte apropiate91. ➢ Urme slabe de folosire. Posibil import italic (Chrzanovski tip VI D - cu două nări 92. ➢ Inv. 42937. Durostorum 1999, SIIC, G41. 388 I-II ( 09-010 (15-20 cm); -1,40-1,57-1,60 m). Descoperiri monetare datate în primele trei sferturi ale sec. II p.Chr. (vezi nota 53). ➢ Inedit. ➢ Analogii: un opaiţ relativ asemănător, având însă clare afinităţi stilistice şi calitative, se află în colecţiile ”ibliotecii Naţionale din Paris93. În colecţiile de la ”ritish Museum găsim de asemenea două piese apropiate94. Din colecţiile aceluiaşi muzeu provin trei piese 86 87 88 89 90 91 92 93 94 Topoleanu 2012, 169. Larese, Sgreva 1996, 173 (cf. Gulyaeva, Bukina 2015, 77). Gulyaeva, Bukina 2015, 77. Chrzanovski 2002, 13. Hübinger 1993, 158, cat. 326, pl. 38, sec. I-II p.Chr., Egipt. Vezi în acest sens o piesă descoperită la Pompei Rediscovering Pompeii /Conticello de` Spagnolis, M., cat. 74, 199-200). Chrzanovski 2002, 18- . tip VI „ Standard . Producţie italică datată de la mijlocul sec. I p.Chr. până la sfârşitul sec. II p.Chr. “utorul specificând existenţa unor imitaţii produse în “frica, Gallia, Germania. Hellmann 1987, 59, cat. 224, Pl. XXVI, loc de descoperire necunoscut. Bailey 1975. Prima este descoperită la Cartagina , Q , pl. , a doua provenind de pe teritoriul Italiei, se remarcă prin culoarea orange, asemănătoare cu a piesei noastre ,Q 705, pl. 130). Dan ELEFTERESCU 98 produse ale atelierelor italice apropiate ca aspect general, dimensiuni…, având câte două orificii de ardere apropiate/lipite95. Mai spicuim, în încheiere câteva lucerne, unele relativ apropiate96 şi cu menţiunea/trimiterea la cuprinzătoarea listă de analogii dată de Florin Topoleanu97. Opaiţe în forma conului de pin98 Putem spune că acest grup, al lucernele ornamentate în forma conului de pin cu canal deschis, se constituie, dacă luăm în consideraţie numărul mare de piese indiferent de material, epocă şi loc de producţie , într-un grup bine definit, compact şi unitar. În general, singurele diferenţe notabile ţin de poziţionarea sistemului de prindere toartă pentru apucat sau toartă centrală pentru agăţat şi de mărimea/vizibilitatea celor patru picioruşe de susţinere. Există, bineînţeles, şi rare exepţii, piese având două99 sau trei picioruşe100. “par de asemenea şi piese cu baza plată, prevăzută cu o mică nervură, uneori şi cu o marcă de producător101. 95 96 97 98 99 100 101 Bailey 1975, 258, Q1141, pl. 47; 258-259, Q 1142, pl. 47; 259, Q 1143, pl. 47. Toate încadrate în tipul L şi datate în a doua parte a sec. II p.Chr. În Museo Civico – Carlo Verri – ”iassono două piese prima cu un singur orificiu pentru fitil (Chrzanovski 2002, 19-20, tip.VIC, Cat. N25, fig. 12, A 99.66.14., sec. II p.Chr.. “ceiaşi piesă dar cu nr. de inventar “ . . în G.R.“.L , şi a doua cu două orificii pentru fitil (Chrzanovski 2002, 22, tip.VID, Cat. N42, fig. 26, sec. I p.Chr.); Milano (Sapelli 1979, 145, cat. 340, pl. XXXIX); Delos (Bruneau 1965, 153, cat. 4771-4776, pl. 36); Glanum (Bémont 2002, 180, cat. 240, fig. 240/a-b, a doua parte a sec. I p.Chr.); Bémont, Chew 2007, cat. OI13, pl. 97, 522, sec. I a.Chr. – începutul sec. I p.Chr., descoperit la Cartagina, şi cat. IT -120, pl. 30, 455, sec. I–II p.Chr. (prin analogii), produse ale atelierelor italice, 206-207. Topoleanu 2012, 170-171. Pinienzapfenförmige (Iványi 1935); Pinienzapfens (Menzel 1954; Koutoussaki 2002; Pirling, Siepen 2006); Tanenzapfens (Póczy 1957); tannenzapfenförmige Lampen Šubic , ; Lampen in Form von Pinienzapfen (Möhring 1989); form of a fir-cone (Walters 1914); form of a bunch of grapes (sic) (Szenléleky 1969); form of pinecone (Bailey 1980); pinecone lamp (Fitch, Goldman 1994; Eckardt 2002); pomme de pin (Bussière 2000; LUMIERE! 2003; Doncheva 2006; Bémont, Chew 2007); forma di pigna (Buchi 1973); configurata a pigna (Sapelli 1979); lampada a pigna (Pettinau 1990); forma configurata a pigna con beco (Granchelli, Groppelli, Rovida 1997); lucerna a pigna (Panero 2012); forma de piña (Garcia opaiţ cu corp globular în formă de ananas sic!) (Sanie 1981). Pirling 1989, Taf. 117/2a-c şi /4, M 3698. Fitch, Goldman 1994, 138, cat. 1046, fig. 111; Panero 2012, cat. 12. Exemple o piesă din lut de la Tarragona (Rodríguez Martín 2005, 94- , cat. , tip. Dressel şi Garcia , . Piese din lut purtând pe bază într-o mică porţiune circulară, neornamentată marcă de olar Möhring , , cat. , “bb. , LT“DFR -830, cat. 36, Abb. 43:44, SAECULO; 830, cat. 38, Abb. 46:48; 830- , cat. , “bb. , VEST“ . Vezi şi o piesă descoperită în la Rebuffone provincia ”rescia, purtând marca C DESSI ”uchi , , cat. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 99 Diferenţele ce apar în reprezentarea plastică a seminţelor le putem pune nu numai în seama proceselor de copiere/recopieri a unor modele iniţiale, pe simplificarea voit a desenului102, dar şi pe seama diferitelor specii de pin ce au servit ca model şi de ce nu uneori, şi ca urmare a zonei geografice (cu specii de conifere diferite în care a fost creat prototipul. Poate aşa putem explica apariţia unor diferenţe de interpretare/înţelegere a reprezentări 103. Despre folosirea pinului şi a fructului acestuia în bucătăria antică, farmacologie, cosmetică, culte, despre simbolistica şi semificaţia reprezentărilor acestora s-a ocupat pe larg într-o lucrare recentă “na Carmona Garcia104. Enzio ”uchi consideră că tipul de lucerne con de pin imitaţii ale unor piese din bronz105, sunt realizate de producătorii de Firmalampen tip X, şi se întind pe un arc cronologic din prima jumătate a sec. II până la sfârşitul sec. III p.Chr.106, opinie preluată şi de Maria Sapelli107. Considerăm totuşi ca, în timp, o bună parte din acest 102 103 104 105 106 107 25, Tav. 25a-b . O piesă aflată în Muzeul Naţional din Praga descoperită la Kerci, poartă pe fund ştampila “N“CLETO, litera C fiind retrogradă Haken , - , cat. , fig. şi pl. II 88, a doua parte a sec. I p.Chr. . O piesă din bronz aflată în colecţiile Muzeului Lázaro Goldiano de Madrid (Garcia 2013, 243). Dintre cele sapte lămpi in formă de con de pin ce păstrează părţi din bază descoperite la Cosa, patru au bază inelară iar una bază în formă de disc. Dintre cele patru cu bază inelară, două poartă ştampile una cat. , fig. , , ştampila retrogradă FORT/IS, cealaltă, o ştampilă fragmentară, ilizibilă , o lampă cat. o semnătură incizată iar o alta cat. , fig. o marcă de olar formată din două peltae (Fitch, Goldman 1994, 202-204). Vezi transformarea desenului seminţelor într-o relativ simplă haşurare Möhring , -831, cat. 38- , “bb. , tot prin haşurare fiind reprezentaţi cârlionţii în cazul unui opaiţ – cap de negroid – unde în locul cârlionţilor avem o simplă haşurare Menzel , , cat. , Tf. / . Dăm ca exemplu câteva reprezentări plastice, practic identice a conului de pin, aparţinând sec. I p.Chr., şi care au interpretări diferite. Prima, reprezentând ciorchini de struguri, apare în cadrul unei scene dionisiace Vattimo , şi , foto , vendemia (culesul viilor), scena ce apare pe o latură a unui pat din bronz, aflat în Museo dei Conservatori din Roma. “ doua, identică, reprezentând conuri de pin pinienzapfen , apare sub forma unor ornamente aplicate pe o urnă cinerară de la “ugst Laur-Belart , , Taf ”, mijlocul sec. I p.Chr. . “celaşi tip de ornamentare apare şi pe două cupe cu picior acoperite cu glazură plombiferă, produse se pare în atelierele de la Tarsos în sec. I a.Chr.–I p.Chr. (Hochuli-Gysel, Siegfried-Weiss, Ruoff 1981, 140, pinienzapfenmotive, Nr. 1 Abb. 5- /Chur/ şi “bb. /Limassol, Cipru/ . Garcia 2013. În acest sens Elisa Panero atribuie glazura verde-închis ce acoperă un opaiţ în formă de con de pin, dorinţei producătorului de a imita piesele din bronz. Panero , , cat. , piesă descoperită în lângă Iseion şi datată în sec. II p.Chr.). Buchi 1975, 205-206. Sapelli 1979, 145… În paralel … producătorii de Firmalampen au produs un tip de lucernă plastică în formă de con de pin, ce păstrează forma tipică a ciocului de la piesele cu canal deschis… . 100 Dan ELEFTERESCU tip va fi produs şi în ateliere mai puţin specializate, ateliere ce serveau o piaţă locală, asigurând, prin copieri 108o gamă tipologică şi ornamentală largă, comform cererii consumatorului. Bineînţeles că piesele din bronz nu dispar, unele fiind descoperite chiar în complexe datate mai târziu109. “şa cum am mai spus, acest tip este bine reprezentat numeric, drept care vom spicui numai căteva analogii generale110, menţionând şi o piesă mai aparte din colecţia Pisani Dossi111. 108 109 110 Dată fiind abundenţa şi diferenţele calitative dintre exemplarele de tip Firmalampen vezi spre exemplu cele de tip Loeschcke X semnate FORTIS, OCT“VI şi nebuloasele problemele legate de statutul lor şi al producătorilor multora dintre ele Elefterescu , putem afirma că astfel de piese puteau fi copiate şi reproduse şi în ateliere ce nu produceau deobicei sau chiar deloc opaiţe de tip Firmalampen. Să nu uităm şi de raritatea tiparelor pentru opaiţe ce poartă semnătura creatorului sau al producătorului/lucrătorului. Vezi în acest sens situaţia de la Cosa Fitch, Goldman , unde pasta celor douăsprezece opaiţe în formă de con de pin din care una purtând ştampila FORTIS este specifică atelierelor din centrul Italiei producătorul iniţial avându-şi atelierul în Italia de Nord . “utoarele consideră că pot fi fie piese piratate pirated , fie piese produse în ramuri ale atelierului de origine ( made in a branch of the Fortis Workschop in central Italy ). O piesă din bronz aflată în colecţiile de la Museo Nazionale Romano din Roma considerată de autoare ca tipicamente romana este datată este datată în sec. II p.Chr. (Pettinau 1990, 92, fig. 169) iar o piesă din bronz provenind de la Constantinopol a fost datată în ultimul sfert al sec. V p.Chr. (Ross 1962, 30-31, plate XXVI, cat. 29). ”arboşi jud. Galaţi Sanie 1981, 163, cat. 24, pl. 46/8a-b, sec. II-III p.Chr.); Ulpia Traiana Sarmizegetusa (“licu, Nemeş , , fig. 43, pl. XXXIII.4; Alicu 1994, cat. 766, 180, fig. 6); SamumCăşei Roman , , cat. , pl. , sec. III p.Chr. Intercisa Póczy , , pl. XXIII/ , fără toartă înălţată 2szöny Iványi 1935, 263, cat. 3691, pl. LIV/1); Dunapentele (Iványi 1935, 263, cat. 3692, pl. LIV/5); Carnuntum (Alram-Stern 1989, 269-270, pentru cele cinci piese /nr. 543–547, Taf. , autoarea acceptă datarea propusă de Enzio ”uchi, începutul sec. II – sfârşitul sec. III p.Chr., nota 206); Viminacium Zotović, Jordović 90, 105, Pl. 183/5, M 242, datat în vremea lui Antoninus Pius); Siscia (Buzov 2006, 176, Pl. 7/3-3a); Poetovio-Zgornja Hajdina (Gojkovič , , cat. 64, sec. II–III p.Chr.); Aquileia (Buchi 1975, 205-206. Treisprezece exemplare /catalog nr. 15841598/, considerate de autor ca imitaţii ale unor piese de bronz realizate de producătorii de Firmalampen tip X); Brescia (Buchi 1973, cat. 25, pl. VII/25a-c, tipo X, forma di pigna, CDESSI, 226); Graviscae (Tarquinia) (Hanoune 1970, 243-244, cat.27); Cosa (Fitch, Goldman 1994, 202-204, dousprezece exemplare /cat. 1042-1053/ descoperite în contexte datate între anii 50-416, sigur multe, credem, aflate în poziţii secundare Heidelberg Hensen , 601, M68/H, sec. II p.Chr. /phase 3(2) 150/155-185/190/, Taf. 446, M68/H-11. De remarcat că în aceeaşi necropolă, într-un mormânt de copil a fost descoperită o teracottă în formă de con de pin 523, M67/17, sec. II p.Chr. /phase 2/3; 115/120-185/190/, Taf. 389, 67/17-7). Două piese aflate în colecţiile de la RömischGermanischen Zentralmuseum din Mainz au fost publicate de H. Menzel (Menzel 1954, 75, cat. , “bb. şi cat. , “bb ; Hippone (Bussière 2000, 405, cat. 7222, pl. 151, sec. III p.Chr.); Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 101 9. Con de pin. A b. Opaiţ cu valva superioară figurată şi canal deschis (Fig. 3/9). ➢ Tipul X Loeschcke (variantă con de pin . ➢ Stare de conservare foarte bună. Se păstrează partea superioară, în formă de con de pin, fără o parte din cioc. ➢ Pastă cărămizie cu vagi tente gălbui, puternic fin-nisipoasă, foarte multe paiete de mică, ardere de bună calitate nu pare un produs local . Firnisul castaniu de bună calitate, aderent. ➢ Toarta lamelară, canelată, găurită. În spatele ei orificiu de umplere, larg, mărginit de un guler ornamentat cu V-uri crestate112. Un mic rest situat posterior ne arată că piesa avea în acea zonă ori o toartă normală113 ori o mică „coadă„114. O situaţie asemănătoare întâlnim la un opaiţ descoperit în Italia la Iseion115. Pe canal un orificiu de tiraj. Sigur valva inferioară avea aspectul normal al unui opaiţ de tip Firmalampen. ➢ L act. = 84,8 mm. ➢ Urme de folosire. ➢ Inv. 38465. Durostorum 1998, SIIC, G40 [ 013b (←12,70m, ↓1,83m) -1,16m]. ➢ Analogii: o piesă aproape identică se află în Muzeul din Lublijana116. La fel două piese descoperite la Aquileia117. “propiată pare şi o piesă cumpărată din Egipt aflată în colecţiile Muzeului de “rtă din ”udapesta118. 111 112 113 114 115 116 117 118 Musée D`Archéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye (Bémont, Chew 2007, 445, cat. IT121, pl. , O piesă aflată în muzeul Universităţii din Z(rich este datată în sec. II-III p.Chr. (Koutoussaki 2002, 25, cat. IX, pl. 4/6-8) Un opaiţ asemănător cu piesa de la Zürich, în catalogul expoziţiei LUMIERE! 2003, 87. Cat. 99. Granchelli, Groppelli, Rovida 1997, 110, cat. 187, pl. 25. Ornamentul, în forma unor tuberculi nu acoperă marginile celor două valve, existând o bandă lisă, clară, în zona de lipire. Piesa a fost datată prin analogie în sec. II-III p.Chr. Posibil datorate unor diferenţe dimensionale între cele două valve n.a. . Ornament întâlnit şi la două piese, din bronz, de provenienţă italică, aflate în colecţiile de la British Museum (Walters 1914, 6-7, nr. 33, pl. I şi nr. ; Bailey 1996, 22, Q3611, Q3612, pl. 24, ultimul sfert al sec. III p.Chr.). De asemenea ornamentul apare, continuat în acest caz şi pe jumătate din nervura canalalului, la o piesă de la Vindomona (von Neumann 1967, 23, cat. 245, pl. . Ornamentat, dar cu linii oblice, se găseşte şi pe „gulerul unui opaiţ de la Poetovio Šubic , , T . Un ornament asemănător pe toarta centrală a unei piese de la Iseion (Panero 2012, , nr. . Un ornament punctat se află pe nervura ce mărgineşte canalul şi orificiul de aerisire al unei piese descoperite la Cosa (Fitch, Goldman 1994, cat. 1046, fig. 111). Sági 1954, pl. XXI/9; Póczy 1957, pl. XXIII/7. Krefeld-Gellep (Pirling 1989, Taf. 117/2a-c şi Taf. 134/4, M 3698; Pirling, Siepen 2006, 409-410, Taf. 70/1,), sec I p.Chr.; Cosa (Fitch, Goldman 1994, cat. 1046, fig. 111). Bussière 2000, cat. 7221, pl. 150151, Castelum Dimmidi, începutul sec. III p.Chr., 405. Panero 2012, 55, nr. 12, autoarea nediscutând acest aspect. Iványi 1935, 263, cat. 3694, Pl. LIV/10. Buchi 1975, 206-207, cat. 1587, tav. LXX/1587 a-b şi cat. , tav. LXX/ a-b. Szenléleky 1969, 134, cat. 263/a-b. Dan ELEFTERESCU 102 10. Con de pin. A .b. Opaiţ configurat integral cu canal deschis) (Fig. 4). ➢ Tipul X Loeschcke (variantă con de pin . ➢ Stare de conservare foarte bună. Se păstrează fragmente din ambele valve. ➢ Pastă cărămiziu-roşcat, ardere de foarte bună calitate. Datorită calităţilor pastei şi a arderi se pare că nu a fost necesară protejarea cu firnis sau, firnisul atât de apropiat de pastă încât nu-l putem distinge. Fig. 4. ➢ Dimensiuni foarte mari. Toarta lamelară, canelată, găurită. În spatele ei orificiu de umplere, larg, înălţat. Formă masivă, cu canalul extrem de scurt. Interesant că tot corpul preia forma unui con de pin, sprijinit pe patru protuberanţe. ➢ Urme relativ slabe de folosire. ➢ Inv. 51531. Durostorum 2005, SIIC, G41, 561 ( F şi ½ G între -2,20-3,00 m , cercetări sistematice. Descoperiri monetare datate în primele trei sferturi ale sec. II p.Chr. (vezi nota 53). ➢ Analogii O piesă ce pare identică, în Muzeul din Osijek119. Două piese, din care una aproape identică se află în colecţiile Muzeului Municipal din Milano120. Şi tot din Italia 119 Celestin 1901, cat. H4, pl. 25; Filipović , , cat. 64, sec. II p.Chr.. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 103 provin două piese cu dimensiuni apropiate şi desen la fel de bine conturat 121. O piesă aproape identică diferenţe la sistemul de prindere se află în colecţiile muzeului din Alger122, O piesă apropiată, achiziţionată în Egipt, se află în colecţiile de la ”ritish Museum123. “propiată este şi o piesă de la Poetovio124. 11. Con de pin (Fig. 3/11). ➢ Tipul X Loeschcke (variantă con de pin . ➢ Stare de conservare relativ bună. Se păstrează un mic fragment. ➢ Pastă gălbuie, fină, moale, ardere sub parametri. Nu sunt urme de firnis. ➢ Pare, după aspectul general, să fie o copie după piesa precedentă. ➢ Inv. . Durostorum , SIIC, curăţenie profil , cercetări sistematice. 12. Con de pin (Fig. 3/12). ➢ Tipul X Loeschcke (variantă con de pin . ➢ Stare de conservare bună. Se păstrează un mic fragment. ➢ Pastă cărămizie, fină, ardere în parametri. Nu sunt urme de firnis. ➢ Foarte posibil să fie produs în acelaşi tipar cu piesa precedentă, fragmentele par a proveni chiar din aceiaşi zonă, pereţii însă sunt mai groşi . ➢ Inv. 56895. Plaje, cercetări de teren, passim. Neexistând porţiuni definitori pentru un opaiţ cu toate asemănările , nu putem, din păcate, să eliminăm şi posibilitatea ca ultimile două fragmente să provină de la un suport simplu de opaiţ125 sau de la o piesă mai complexă de genul unui thymiaterion126. Nu putem exclude nici posibilitatea, puţin probabilă totuşi, să avem de 120 121 122 123 124 125 126 Sapelli 1979, 146, cat. 343-344, pl. XXXIX. Hübinger 1993, 83, cat. 146, pl. 18, prima parte a sec. I-II p.Chr.; Panero 2012, 55, cat. 12. Bussière 2000, 405, cat. 7221, pl. 150-151, Castelum Dimmidi, începutul sec. III p.Chr.. Walters 1914, 63, cat. achiziţionat la Fayum ; Bailey 1988, 243, Q1988EA, pl. 38, sec. II p.Chr. Šubic , ,T . Möhring 1989, 857, nr. 81, Abb. 98, lampenständers. Considerate produse ale meşterilor cnidieni astfel de piese au fost descoperite în săpăturile organizate la Cnidos (Bailey 1988, 341, Q2730, pl. 82, anii 70-120) iar alte două piese în săpăturile de la „Gymnasium Walters , , cat. ”ailey , ,Q , pl. , anii şi (Bailey 1988, 341, Q2731, pl. 82, anii 70-120). Piese asemănătoare au mai fost descoperite la Pergam (Hemerl 2001, 124, cat. 324, tafel 8, grupa 9d, a doua parte a sec. I – prima parte a sec. II p.Chr.; 156-157, cat. 725-730, tafel 17, grupa 15; 159, cat. 762, tafel 18, grupa 17; 169, cat. 910, tafel 19, grupa şi , cat. , tafel , grupa . De menţionat că autorul defineşte aceste piese ca suporturi de opaiţ Standerlampen); Athena (Grandjouan 1961, 76, cat. 979, fig. 979); Herculaneum (Bailey 1983, fig. 6, cf. Eckardt 2002, fig. 92; Bisi Ingrassia 1977, 98-99, Tipo XIc, pl. XLIX.12a-c, a doua parte a sec. I p.Chr.); Puzzeoli (Walters 1914, 214, cat. 1409, fig. 336; Bailey 1988, 341, Q2729, pl. 82, 80-120 p.Chr.); Odessos (Varna) (Minchev , , pl. II Doncheva , , fişa ; Londra (Bailey 1983, fig. 5, cf. Eckardt 2002, fig. . . “lte două piese, provenind din colecţii particulare, se află la ”ritish Museum ”ailey , -341, Q2727, pl. 81, fig. 151, 70-120 p.Chr.) 104 Dan ELEFTERESCU a face cu fragmente ale unor ornamente în formă de pinea aflate la partea superioară a unui tip de opaiţ plastic, descoperit la Cnidos 127. Semnalăm ;i existenţa în occidentul imperiului a unor vase plastice de mici dimensiuni (ulcioare, turnate în tipar bivalv), în forma conului de pin128. Capsulă mac129 Neavând decât un fragment din ansamblu şi în lipsa, deocamdată, a analogiilor, vom da numai câteva repere bibliografice legate de piese în formă de capsulă de mac sau forme apropiate / corupte)130 şi de statuetele cu purtători de torţă, de lampă de lumină 131. Menţionăm ;i existenţa unui tip de opaiţ bine conturat, opaiţ al cărui corp poate fi considerat ca reprezentând o capsulă de mac 132. 127 128 129 130 131 şi Walters 1914, 214, cat. 1408; Bailey 1988, 341, Q2728, pl. 82, 80-120 p.Chr.). Două piese fragmentare au fost descoperite şi în urma cercetărilor de la Pula ”radara , 107/Thymiateria/, cat. 173, 122, TXII, cat. 181, 123, TXI.1). ”ailey , ,Q , pl. şi Q , pl. , ambele piese fiind datate între anii -120. Corracher 1994, 122-123, fig. 2, Vichy, sec. I p.Chr. Chiar dacă aceste vase erau produse dintr-o pastă albă şi acoperite de o glazură plombiferă, nu excludem a priori posibilitatea unor influenţe, apariţia unor produse copiate de meşteri din zonă. Mac. Papaver somniferum, fam. Papaveraceae, cultivat încă din antichitate în jurul Mediteranei, utilizat pentru uleiuri şi în scopuri medicale. Cultivarea, scopurile, apar menţionate în scrierile lui Homer, Hesiod, Hipocrat, Pliniu cel ”ătrân Pârvu , . Ferrari , …Plantă consacrată Demetrei, apărând adesea ca atribut al zeiţei în reprezentările figurate,…Macul apare şi printre atributele zeului Hipnos, Somnul, înfăţişat uneori cu o floare de mac în mână sau purtând pe cap o cunună de maci; reprezentări similare pot fi întâlnite cîteodată în cazul Nopţii şi al Morţii…; Galliazzo 1979, 145, …Ornamento non inconsueto nel mondo antico, il papavero era il sacro attributo di Artemide, Afrodite e Demetera…il simbolo del sesso femminile e suprattuto di Hipnos, del sonno conciliante che il sua lattice favoriva… . Vezi şi Poli , -150, fig. 1-4. Piesă din lut recipient în formă de bulb sau capsulă de mac considerat măr la KrefeldGellep (Pirling 1997, 73, Taf. 65/a-c; Taf. 130/ , Grab şi Pirling, Siepen , Taf /4). Lampadeforii sau lampadedromii (Ferrari 2003, 483); Lyhnophoros, (Rediscovering Pompeii, /Conticello, B., 257, cat. 180, sec. I p.Chr.); Lampadophoros Salcedo , , cat. , sfârşitul sec. I p.Chr. Lampadophor (Garcia Noguero, Marcias Solé 2008, 9, 44, 46-47 şi 55); o piesă din bronz, astăzi pierdută, reprezintă un putti portatori di lampa (Pettinau 1990, 92, fig. 48. Opaiţul este în fapt o torţă, terminată în forma unei capsule cutate ; Valenza Mele 1977, 158-159, pl. LXXI/3; Atasoy 2005, 91, cat. 155, Istambul, Eros cu torţă în mână, sec. VI-VII p.Chr. şi , cat. , Mercur cu torţă în mână; În discuţiile asupra unei piese de bronz aflată în muzeul din Treviso, Vittorio Galliazzo arată că respectiva piesă putea fi un element izolat, element susţinut vertical de un zeu (Eros-Mars-Hypnos) sau de un băiat în picioare Galliazzo 1979, 146). De la Regensburg provine o statuetă din bronz a unui Genius ce ţine în mâna dreaptă un opaiţ cu două ciocuri şi cu corpul posibil în forma capsulei de mac (toate imaginile acestei piese sunt din faţă /pentru vizualizarea reprezentării principale, dar se poate observa că în jurul orificiului de alimentare se află un ornament crestat, sugerând stigmatul Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 105 13. Capsulă mac. A a Piesă plastică având încorporat sistem de iluminat (Fig. 5) ➢ Stare de conservare bună. Se păstrează jumătate din treimile superioare, treimea inferioară în totalitate. ➢ Pastă bej-cărămizie, puternic fin-nisipoasă, multe paiete de mică, ardere de bună calitate apar totuşi câteva mici fisuri şi o zonă în care lutul mai păstrează o tentă cenuşie . Nu sunt urme de firnis. Suprafaţa exterioara a fost uşor şi nu foarte atent finisată prin închiderea porilor , rămânând vizibile numeroase mici accidente. ➢ Opaiţul propriu-zis de dimensiuni mici, în forma unei capsule de mac. Cu aspect globular piesa prezintă la partea superioară un guler sugerând stigmatul133 ce mărgineşte orificiul de tiraj. Imediat în faţa acestui se află orificiul de ardere susţinut de un cioc ce iese uşor din profilul capsulei. La partea inferioară opaiţul / capsula se prelungeşte cu un peduncul în S subţiat spre capăt, peduncul folosit la montarea, fixarea piesei. ➢ Indubitabil această piesă face parte dintr-un grup statuar fie ca piesă principală sau mai sigur, ca accesoriu secundar. Pe lângă formă în favoarea acestei ultime afirmaţii, se înscrie şi convingerea că avem de a face cu produsul unui meşter coroplast. La această concluzie concură ornamente exterioare (liniile verticale marcând capsula) trasate liber; pedunculul ce pare tras/obţinut, cel puţin în parte din materialul rezultat în urma ornamentării şi finisării exterioare o parte din vârful pedunculului realizat liber şi, nu în ultimă instanţă, aspectul general, calităţile pastei, lipsa firnisului. Piesa a fost obţinută într-un tipar bivalv inegal. O valvă conţinea jumătate din capsulă şi pedunculul pe toată lungimea două treimi din grosimea lui , a doua valvă identică la partea superioară capsula de mac pastra din peduncul numai jumătatea superioară. După scoaterea din tipar şi lipirea celor două jumătăţi, jumătatea lipsă (o treime din profil) a pedunculului a fost completată. ➢ H totală = 85,8 mm. Dimensiunile opaiţului L = 49,5 mm; l probabilă = mm; H = 31,4-36,5 mm. Dimensiunile pedunculului: Ø partea superioară = mm; Ø mijloc = 13,9 mm; Ø vârf = 4,7 mm; H = 50 mm. ➢ Urme de folosire. ➢ Inv. 54602. Durostorum 2009, SIIC, G41. Descoperiri monetare datate în primele trei sferturi ale sec. II p.Chr. (vezi nota 53). 132 133 fructului) (Menzel 1964, 26, cat. 25, Taf. 10/2, Genius Eines Mars; Fleischer 1977, 63, cat. 10, Abb. 10, 61, a doua parte a sec. II – prima parte a sec. III p.Chr., Genius des Jupiter Dolichenus; KaufmannHeinimann 1998, 24, Abb. 4.5, Amor aus Regensburg . Menţionăm şi existenţa unei piese, posibil identice, Kaufmann-Heinimann 1998, 24, Abb. 4/6). Chrzanovski 2015, 122, cat. 48-51, fig. 48-51. Acest tip (Lampe au réservoir en forme de fruit au de bulbe) caracterizat printr-un rezervor masiv cu profil biconvex a fost produs în Alexandria precum şi în Valea Nilului din a doua parte a sec. II a.Chr. până la sfârşitul sec. I p.Chr., p. Iványi 1935, 302, cat. 4332, pl. LXII/5, Aquincum, Tip XXXIX şi cat. , pl. LXII/9, Osijek, Tip XXXIX. Un opaiţ de bronz în formă de capsulă de mac corpo e baccellato mentre) provine de la Pompei (Pettinau 1990, 268, cat. , fig. , sfârşitul sec. I a.Chr. . Pârvu , , … fructul de mac…capsulă sferică ovoidă sau uşor ovoidă turtită cu stigmat persistent… . 106 Dan ELEFTERESCU ➢ Analogii: De la Sorviodonum provine o statuetă din bronz reprezentând un amoraş în haine militare, ce ţine în mâna stângă o tulpină de mac cu capsula în vârf134. Piesa, ce se înscrie în seria pieselor de la Regensburg, ne poate da credem, o imagine a ansamblului din care putea face parte opaiţul nostru. În muzeul din Treviso se găsesc trei piese din bronz reprezentând capsule de mac, ce se înscriu clar în aceiaşi gamă, făcând parte, într-o formă sau alta, din sisteme de iluminat135. Fig. 5. CONCLUZII a. Numărul de piese ce pot fi încadrate în această categorie este mic faţă de restul opaiţelor descoperite în aşezarea de la Durostorum-Ostrov (Ferma 4). b. În afara pieselor cu reprezentarea lui Dionysos şi a capului de copil care pot datorită calităţii pastei, aspectului general, dar mai ales al numărului fi considerate produse zonale, poate chiar locale, nu există nici un alt indiciu palpabil care să ne facă să atribuim restul opaiţelor unor ateliere locale. O posibilă interpretare ca produs local o poate primi eventual ultima piesă cat. , în aşezarea de la Durostorum-Ostrov (Ferma 4) existând numeroase ateliere de coroplaşti cu o bogată activitate 136. În sfâr;it, putem afirma, cu siguranţă, că piesa cu numărul de cat. în colecţiile muzeului călărăşan mai există două opaiţe de tip Firmalampen ce au aceleaşi caracteristici ale pastei, ale firnisului, identice şi ca aspect general nu a fost produsă în aşezare. 134 135 136 Kaufmann-Heinimann 1998, 275, GF64, Abb. 237. Galliazzo 1979, 145, cat. 54, foto 54, sec. I-II p.Chr. şi , cat. -56, foto 55-56. Ştirbulescu ”âltăc, Ştirbulescu Ştirbulescu . Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 107 c. Nu putem ignora influenţa pe care o avea în cotidianul zonei imediata vecinătate a castrului şi a aşezării civile aferente, cu amestecul de culturi şi de credinţe. d. Datăm piesele prezentate, ţinând cont, acolo unde este cazul, de datarea complexelor din care provin, în sec. I-II p.Chr. BIBLIOGRAFIE Alexandrow, G. 1981, Montana, Sofia. Alicu, D. 1994, Opaiţele romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, BiblMusNap 7, ”ucureşti. “licu, D., Nemeş, E. 7, Roman Lamps from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, BAR-IS 18, Oxford. Alram-Stern, E. 1989, Die Römischen Lampen aus Carnuntum, Viena. Amrhein, C., Knierrien, P., Löhnig, E. 2015, Glanz und Alltag–Preziosen aus den Sammlungen des Römerkastell Saalburg (Mainz 2015), Mainz am Rhein. Anghel, D., Ota, R., Bounegru, G., Lascu, I. 2011, Coroplastică, medalioane şi tipare ceramice din colecţiile Muzeului Naţional al Unirii “lba Iulia. Catalog de expoziţie, Alba-Iulia. Anghelescu, N 1955, Cercetări şi descoperiri arheologice în raioanele Călăraşi şi Slobozia, SCIV 6, 1-2, 311-330. Anghelescu, N. 1971, Figurine romane din lut ars de la Durostorum, Pontica 4, 289-296. Atasoy, S. 2005, Bronze Lamps in the Istambul Archaeological Museum. An illustrated catalogue, BAR-IS 1436, Oxford. Bailey, D.M. 1975, A Catalogue of the Lamps in the British Museum, I. Greek, Hellenistic, and Early Roman Pottery Lamps, Londra. Bailey, D.M. 1980, A Catalogue of the Lamps in the British Museum, II. Roman Lamps made in Italy. Londra. Bailey, D.M. 1983, A Canidian relief ware sherd from London, AntiqJ 63, 374-376. Bailey, D.M. 1988, A Catalogue of the Lamps in the British Museum, III. Roman provincial lamps, Londra. Bailey, D.M. 1996, A Catalogue of the Lamps in the British Museum, IV. Lamps of metal and stone, and lampstands, Londra. Bajusz, I. 1992, Raport preliminar privind săpăturile arheologice executate la Porollisum în anii 1988-1991. Amfiteatrul, ActaMP 16, 148-150. Bajusz, I. 2003, “mfiteatrul de la Porolissum şi aspectele sale cultice, Acta MP 25, 165-194. 108 Dan ELEFTERESCU Balestrazzi, E. Di Filippo 1988, Lucerne del Museo di Aquileia. Vol. II. Lucerne romane di età republicana ed imperiale, Asociazione Nazionale Per Aquileia. Balestrazzi, E. Di Filippo 1990, Lucerna Bronzeo da Aquileia, AqNostra 41, 233-272. ”âltâc, “., Ştirbulescu, Ch. -2008, Teracote din aşezarea civilă de la Ostrov (Durostorum), Jud. Constanţa I, CAMNI 14- , ”ucureşti, -202. ”âltâc, “., Ştirbulescu, Ch. , Teracote din aşezarea civilă de la Ostrov Durostorum , Jud. Constanţa II, CAMNI 17, 55-70. ”ăluţă, C.L. , Lămpile antice de bronz din Dacia Superior. Clasificare tipologică şi cronologică, Sargeţia , -172. Barbera, M. 1993, Un gruppo di lucerne plastiche del Museo nazionale romano. Ipotesi sulle fabbriche e sulla influenze alessandrine, ArchClass 45, 1, 185-231. Barbera, M. 2003, Modelli culturali egemoni sulle lucerne romano/imperiali: teatro, anfiteatro Bărbulescu, M. , Potaissa–studiu monografic, Turda. Barr-Sharrar, B. 1997, The Hellenistic and Early Imperial Decorative Bust, Mainz am Rheim. Bémont, C. 2002, Les lampes de Glanum, RAN. Supplément 34. Bémont, C., Chew, H. 2007, Lampes en terre cuite Antiques. Catalogue, Musée D`Archéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye, RMN, Paris. Bernhard, M.L. 1955, Lampki Starożytne, Varşovia. Bessi, V., Moncini, C. 1980, Lucerne romane nelle collezioni del Museo Teatrale alla Scala, Museo Teatrale alla Scala, Milano. Betriu, R.C.i 2008, Les Llànties Romanes de Baetula, Tesi Doctorale defensada el 9 de Juny, Universidad de Barcelona. Bezzi Martini, L. 1987, Necropoli e tombe romane di Brescia e dintorni, Brescia. Bisi Ingrassia, A.M. 1977, Le lucerne fittili dei nuovi scavi di Ercolanoi, în Carandini, A. (ed.), L’instrumentum domesticum di Ercolano e Pompei, „L`Erma di Bretschneider, Roma, 73-104. Boube-Piccot, Ch. 1975, Les bronzes antiques du Maroc, II, Rabat. Boucher, S. 1973, Bronzes Romains figurés du Musée des Beaux-Arts de Lyon, Lyon. Bradara, T. 1998, Nalaz keramičkih svjetiljaki uz jugoistočni kut foruma u Puli Rinveniumento de lucerne fittili sull`area accanto all`angolo sudorientale del foro di Pola), HistriaArch 29, 103-148. Bruneau, Ph. 1965, Exploration Archéologique de Délos, XXVI. Les lampes,1965. Buchi, E. 1973, Firmalampen e anfore „Istriane del Museo Romano di ”rescia, în Atti del Convegno internazionale per il XIX centenario della dedicazione de „C“PITOLIUM e per il anniversario della sua scoperto, II, 27-30 sep. 1973, Ateneo di Scienze Lettere e Arti Brescia, Brescia, 217-257. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 109 Buchi, E. 1975, Lucerne del Museo di Aquileia I, lucerne romane con marchio di fabrica, Associazioni Nazionale per Aquileia. Bussière, J. 2000, Lampes antiques d`Algérie, Monographies Instrumentum 16, Montagnac. Buzov, M. 2006, Lucerne iz Siscije (Lucernae from Siscia), HistriaAnt 14, 167-190. Cătinaş, “. 2002, Opaiţele romane de la Potaissa, Teză de doctorat. Universitatea „”abeş ”olyai Cluj-Napoca. Facultatea de Istorie şi Filozofie. Cluj-Napoca. Cătinaş, “. 2006, Antropomorphic Lamp (cat. 205, 206), în Isac, A, Roman, C.-A. (ed.), Lychnus et Lampas. Exhibition Catalogue, Cluj-Napoca, 73. Celestin, V. 1901, Rimske svjetiljke iz Osijeka, VjestHrv 5, 21-43. Cholakov, I.D. 2008, A Roman Production Centre for terracottas in Heraclea Sintica (SouthWest Bulgaria), ArchBulg 12, 1, Sofia, 55-76. Chrzanovski, L. 2002, Bullhead Lamps: An attempt at typological and chronological classification, în Zhuravlev, D. (dir.), Fire, Light and Light Equipment in the Graeco-Roman World, BAR-IS 1019, Oxford, 13-36. Chrzanovski, L. 2006, Une grande exposition lychnologique à Zalau (règion de Salaj, Roumanie), Instrumentum 23, 45. Chrzanovski, L. 2011, Facéties lumineuses. Lampes-statuettes antiques d`Alexandrie dans les collections du Musée d`art et d`histoire de Genève et du Départament des Antiquités grecques, étrusques et romaines du Musée du Louvre, Milano. Chrzanovski, L. 2015, Ex ORIENTE LUX. Des lampes phéniciennes aux lumières de l`Islam. Chefs-d`oeuvres de la Collection Bouvier. Catalog de l`expozition, Université Genève, Salle des Moulages (3-27 novembre 2015), Sibiu-Genève. Corracher, J. 1994, Les vases plastiques à vernis plombifère du Ier siècle après J.-C, AntNat 26, 119-127. Crummy, N. 2010, Bears and Coins: The Iconography of Protection in Late Roman Infant Burials, Britannia 41, 37-93. Culică, V. , Cu privire la lagărul legiunii a XI-a Claudia la Dunărea de Jos, Pontica 11, 113-118. Culică, V. 1980, O groapă menajeră din sec. II e.n. din teritoriul municipiului Durostorum, Pontica 13, 315-329. Damian, P, Bâltâc, A. 2007, The civil Roman settlement ot Ostrov-Durostorum, în International Colloquim Important Sites from the Pre-Roman and Roman Time on the Lower Danube Valley (4th century BC-4th century AD). Proceedings of the International Colloquim Galaţi, th-12th of May 2007, Istros 14, 61-70. Dima, M., Elefterescu, D. 2009, Les monnaies de Durostorum – Ostrov (4e siécle av. J.-C.-6e siécle ap. J.-C.), Collection Moneta 86, Wetteren. 110 Dan ELEFTERESCU Dobrinescu, C. 2007, Un opaiţ cu figură antropomorfă descoperit într-un mormânt la Tomis, Pontica, 40, 2007, 503-508. Doncheva, M. 2006, Lampe et brúle-encens (thymiaterion), în Cullin-Mingaud, M., Doncheva, M., Landes, Chr., Huguenot, C. (eds), Des Thraces aux Ottomans. La Bulgarie à travers les collections des musées de Varna, Catalogue de l`exposition, Montpellier, , fişa . Donevski, P. 2016, Zur Topographie von Durostorum; Durostorum. Municipium Aurelium und das Lager der Legio XI Claudia; Three epigraphic monuments from Durostorum, în Donevski, P., Miscellanea scientific articles, Edition of the Museum of History-Svishtov, 53-60; 61-66; 173-180. Drăghici, F. , Opaiţe romane din provincia Moesia Inferior, Teză de doctorat, mms., ”ucureşti. Eckardt, H. 2002, Illuminating Roman Britain, MonInstr 23, Montagnac. Elefterescu, D. 1985, Un cuptor de epocă romană pentru ceramică de la Durostorum, CCDJ 1, 81-85. Elefterescu, D. 2004-2005, Statuete votive din plumb de la Durostorum, Pontica 37-38, 221-238. Elefterescu, D. 2005a, s.v creuzete, probe de turnare, rebuturi, în Jugănaru, G. (ed.), “specte privind prelucrarea şi circulaţia metalelor în Dobrogea din preistorie până în evul mediu, BiblIP-P 1, Tulcea, 45, 60-63. Elefterescu, D. 2005b, s.v măsuţe miniaturale, statuete, din plumb, în Jugănaru, G. ed. , “specte privind prelucrarea şi circulaţia metalelor în Dobrogea din preistorie până în evul mediu, BiblIP-P 1, Tulcea, 65-67. Elefterescu, D. 2008, Obiecte de os de la Durostorum (I), Pontica 41, 219-297. Elefterescu, D. 2010a, Un tipar pentru turnarea bronzului descoperit la Durostorum, Peuce, S.N. 8, 163-166. Elefterescu, D. 2010b, Piese miniaturale din plumb de la Durostorum, în Angelescu, M.V., Achim, I., Bâltâc, B., Rusu-”olindeţ, V. ”otez, V. eds. , Antiquitas istropontica: Mélanges d'archéologie et d'histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Cluj-Napoca, 493-496. Elefterescu, D. 2011a, Dovezi ale producţiei de fibule la Durostorum-Ostrov, în Arheologia Mileniului I p.Chr. II, 93-102. Elefterescu, D. 2011b, A mould for casting ornamental bronze buttons discovered at Durostorum-Ostrov, în Piso, I., Rusu-”olindeţ, V., Varga, R., ”eu-Dachin, E., Mustaţă, S., Ruscu, L. ed. , Scripta classica. Radu Ardevan sexagenario dedicate, Cluj-Napoca 2011, 127-133. Elefterescu, D. 2013, Evidence of bronze working at Durostorum, ActaMN 50, 1, 181-222. Elefterescu, D. 2016, Tipologia ştampilelor de lămpi Firmalampen descoperite la Durostorum-Ostrov (Ferma 4), Peuce, S.N. 14, 2016, 159-185. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 111 Ferrari, A. 2003, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, ”ucureşti. Filipović, S. , Antique Archeology subdivision (catalogue units), în Radič, M. ed. , Blago Muzeja Slavonije, Osijek, 65-79. Fitch, C.R., Goldman, N.W. 1994, COSA: The Lamps, Memorirs of the American in Rome 39, The University of Michigan Press. Fleischer, R. 1977, Eine Bronzewerkstätte in Raetien. (Rudolf Noll zum 70. Geburtstag), în Boucher, S. (ed.), Actes du VIa Colloque International sur les bronzes antiques (17-21 mai 1976), Annales de l`Universite Jean Moulin, 61-68, Lyon. Galliazzo, V. 1979, Bronzi Romani del Museo Civico di Treviso, Roma. Garcia Noguero, M., Marcias Solé, J.M. 2008, The Roman Villa of la Llosa: Visval Archaeological Gvide. Virtval Reconstrvction of the Roman Villa of La Llossa, Museo Historia de Cambrils. Garcia, A.C. 2013, Pinos y Arte. Ensayo de contextualización en la naturaleza desde el paleolítico a Roma, Teză. Universidad Politéhnica de Madrid, Madrid. Gardiol, J-B. 1989, Vallon FR. La villa gallo-romaine, ArchéoSuisse 12, 136-137. Gardiol, J-B. 1990, La villa gallo-romaine de Vallon FR: suite des recherches, JbSchwUrgesch 73, 155-159. Gardiol, J-B., Rebetez, S., Saby, Fr. 1990, La villa galoo-romaine de Vallon FR. Un seconde mozaïque figurée et un laraire, AchéoSuisse 13, 169-184. Goethert, von K. 1991, Die figürlichen Lampen, Statuettenlampen und Lampenfüler aus Tonnebs Kerzenhalter im Rheinischen Landesmuseum Trier, TZ 54, 117-215. Goethert, von K., Werner, von K. 1997, Römische lampen und Leuhter, Trier. Gojkovič, M.V. , Catalogue, în Gojkovič, M.V., Žižek, I. eds. , Let`s step aut of the darkness: exhibition catalogue, Ptuj, 17-26. Golhelm 1994, Goldhelm, Schwert und Silberschätze. Reichtümer aus 6000, Jahren rumänischer vergangenheit, Schirn Kunsthalle Frankfurt am Main 29.1.1994 – 17.4.1994 (exhibition catalogue). Gonzenbach, V. von 1967, Kleinvotive des zweiten Jahrunderts n.Chr. und Militär in Vindonissa, JahrVindonissa 62, 7-30. Göricke-Lukić, H. 2011, The Necropolises of Roman Mursa, Osijek. Granchelli, L., Groppelli, G., Rovida, A. 1997, Lucerne romane della collezione Pisani Dossi, Materiali e Problemi 3, Edizioni del Gruppo Archeologico Vercellese, Vercelli. Grandjouan, C. 1961, Terracottas and Plastic Lamps of the Roman Period, The Athenian Agora 6, Princeton. Gulyaeva, N., Bukina, A. 2015, Ancient figurative lamps from private collections in the Hermitage, RepStHermMus 72, 69-84. 112 Dan ELEFTERESCU Haken, R. 1958, Roman Lamps in the Prague National Museum and other Czechoslovak Collections, ActaMNP 12, 1-2. Hanoune, R. 1970, Lampes de Graviscae, MélArchéoHist 82, 237-262. Hayes, J.W. 1980, Ancient Lamps in the Royal Ontario Museum. I: Greek and Roman Clay Lamps, Toronto. Hellmann, M-Ch. 1987, Lampes antiques de la ”ibliotheque Naţionale II, Paris. Hemerl, A. 2001, Die Römischen Lampen aus Pergamin. Von Begin der Kaiserzeit bis zum Ende des 4 Jhs n.Chr., Berlin-New-York. Hensen, A. 2009, Das römische Brand-und Körpergräberfeld von Heidelberg I, ForschBerFrühgesch 108, Stuttgart. Heres, G. 1972, Die Römischen Bildlampen der Berliner Antken-Sammlung, SchrGeschKultAntDDR 3, Berlin. Hochuli-Gysel, H., Siegfried-Weiss, A., Ruoff, E., Bemerkenswerte römische Kleinfiinde aus dem Welschdörfli in Chur, ArchéoSuisse 4, 138-147. Hübinger, U. 1993, Die Antiken Lampen des Akademischen Kunstmuseums der Universität Bonn, Berlin. Irimia, M. 1966, Bronzuri figurate, Constanţa. Iványi, D. 1935, Die Pannonischen Lampen, Budapesta. Jude, M., Pop, C. 1973, Monumente sculpturale romane în Muzeul de Istorie Turda, Turda. Kaufmann-Hainemann, A. 1977, Die Römischen Bronzen der Schweiz. I-Augst, Mainz. Kaufmann-Heinimann, A. 1998, Götter und Lalarien aus Augusta Raurica, ForschAugst 26, Augst. Kirsch, A. 2002, Antike Lampen in Landemuseum Mainz, Mainz. Koutoussaki, L. 2002, Antike plastiche Tonlampen in der Archäologischen Sammlung der Universität Zürich, ArchSammUnivZürich 33, 19-27. Kuzmanov, Gh. 1992, Anticini lampi, Sofia. Kuzmanov, Gh., ”ăčvarov, I. , Sammlung antiker lampen im museum von Silistra, IzvestijaVarna 22, 43-62. Larese, A. 2003, Le lucerne romane del Museo Archeologico Nationale di Adria, în Chrzanovski, L. (ed.), Lychnological News, 123-145. Larese, A., Sgreva, D. 1996, Collezioni e musei archeologici del Veneto. Le lucerne fittili del Museo Archeologico di Verona. Fasc. 1, Roma. Laur-Belart, R. 1957 (1958), Augst, Bez. Liestal. BL. (Augusta Raurica 1956), AnnSocSuissePréhArchéo 46. Lerat, L. 1954, Catalogue des collections archéologiques de Besançon. I-Les lampes antiques, Annales Littéraires de l`Université de Besançon. Tome I, fasc. I. Serie Archéologique nr.1. Paris. Loeschcke, S. 1919, Lampen aus Vindonissa, Zurich. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 113 Matei, Al., V. 2006, OP“IŢ bronz turnat LIBER PATER, în Matei, Al., V., Pop, H., Muscă, E., Pripon, E., ”ejinariu, I., Instrumente de iluminat din Nord-Vestul Romaniei (Lighting tools from the Nord-West of Romains), Zalău, . Matei, “l., V., Pop, H., Muscă, E., Pripon, E., ”ejinariu, I. 2006, Instrumente de iluminat din Nord-Vestul Romaniei (Lighting tools from the Nord-West of Romains), Zalău. Menzel, H. 1954, Antike Lampen in Römisch-Germanischen Zentralmuseum zu Mainz, Katalog 15, Mainz. Menzel, H. 1964, Römische Bronzen. Bildkataloge des Kestner-Museums Hannover VI, Hanovra. Milčev, “., Pekov, D. , Nouvelles trouvailles de Mihailovgrad (Montana), ArhSofia 7, 3, 43-52. Minchev, Al. 1993, A cnidian lampstand (thymiaterion) from Odessos, IzvestijaVarna 24, 37-46. Mlynarczyk, J. 2012, TELL ATRIB III, 1985-1995. Terracotta oil Lamps, Varşovia. Möhring, A. 1989, Sonderformen Römischen Lampen im Römisch-Germanischen Museum Köln, Kölner Jahrbuch 22, 803-873. Muşeţeanu, C , Contribuţii privind topografia Durostorului, SCIVA 41, 3-4, 293-299. Muşeţeanu, C. , O nouă lucernă de la Durostorum, SCIVA38, 1, 77-78. Muşeţeanu, C. , Ceramica romană de la Durostorum, Teză de doctorat, ”ucureşti. Muşeţeanu, C. a, Les ateliers céramiques de Durostorum, RCRFActa 33, Abingdon, 17-21. Muşeţeanu, C. b, În legătură cu câteva opaiţe de la Dunărea de Jos, SCIVA 47,1, 91-96. Muşeţeanu, C. , Atelierele ceramice romane de la Durostorum (în colaborare cu Dan Elefterescu), Monografii IV, ”ucureşti. Muşeţeanu, C., Culică, V., Elefterescu, D. , Lampes à estampille de Durostorum, Dacia, N.S. 24, 283-307. Muşeţeanu, C., Elefterescu, D. , Lampes romaines de Durostorum, Dacia, N.S. 27, 1-2, 109-128. Muşeţeanu, C., Elefterescu, D. , Contribuţii privind ceramica romană de la Durostorum (III), Pontica 25, 221-239. Muşeţeanu, C., Elefterescu, D. , Contribuţii privind ceramica romană de la Durostorum IV, Peuce, S.N. 2, 95-142. Muşeţeanu, C., Elefterescu, D. a, Les ateliers de lampes de Durostorum, în Lychnological Acts 2, Cluj-Napoca, 183-185. Muşeţeanu, C., Elefterescu, D. 2008b, Les ateliers de lampes de Durostorum, în ΙΛΙΑΣ ΑΡΙΝ. Mélanges à la mémoire de Niculae Conovici, CCDJ 25, 135-148. Muşeţeanu, C., Elefterescu, D., ”âltâc, “. -2000, La typologie des fours céramiques de Durostorum, CAMNI 11, 411-423. 114 Dan ELEFTERESCU Neumann von, A. 1967, Lampen und andere Beleuchtungsgeräte aus Vindobona, Viena. Notarianni, G.M., De Carolis, E. (ed.) 1977, Lucerne romane. Breve storia dell 1illuminazione nell`antica Roma. Museo Civico Archeologico 25 marzo – 22 giugno 1997, Bologna. Oziol, Th. 1977, Salamine de Chypre VII: les lampes du Musée de Chypre. Paris. Palágyi, S.K. 2002, Römerzeitlich Beleuchtungsgegenstände des Museuums „ Laczkó Dezsó von Veszprem, Veszprem. Panero, E. 2012, Lucerna a pigna, în Barella, F. (ed.), Un Abile Dilettante. Il lapidario Morra di Lauriano da Industria, Museo di Antichità di Torino 15 dicembre 2012–5 maggio 2013. I cataloghi / Museo di Antichità di Torino / 2. Soprintendeza per i Beni Archeologici del Piemonte e del Museo Antichità Egizie, 2012, p55. Pârvu, C. 1997, Universul Plantelor. Mică enciclopedie, Ed. Enciclopedică, ”ucureşti. Pérez Outeiriño, B., Villaluenga Garmendia, M.J. 1991-1992, Notas sobre mangos con temes Dionisíacos en céramica de „Paredes Finas „ hallados en Mérida, Anas 45, 93-103. Perlzweig, J. 1961, Lamps of the Roman Period, Athenian Agora VII, Princeton, New Jersey. Petolescu, C. 1971, Opaiţe romane din Dobrogea, Apulum 9, 665-672. Petru, S. 1972, Emonske Nekropole (odkrite med leti 1635-1960), Ljubljana. Pettinau, B. 1990, L`illuminazione della domus: lucerne e candelabri, în Pirzio Biroli Stefanelli, L. (ed.) Il bronzo dei Romani. Arredo e suppllettile, „L`Erma di Bretschneider, 81-101. Pfäffi, B. 2013, Des enfants? Des enfants! A la recherche de leurs traces à Augusta Raurica, Auster Museumshefte 35, Museum Augsta Raurica, Augst. Pirling, R. 1989, Das römischen-fränkische Gräberfeld von Krefeld-Gellep 1966-1974, Stuttgart. Pirling, R. 1997, Das römischen-fränkische Gräberfeld von Krefeld-Gellep 1975-1982, Stuttgart. Pirling, R., Siepen, M. 2006, Die Funde aus den römischen Gräbern von Krefeld-Gellep. Katalog der Gräber 6348-6361, Stuttgart. Póczy, K.Sz., 1957, Keramik, Intercisa 2, 29-139. Poli, N. 2015, A proposito del papaver somniferum reffigurato su due monumenti funerari da Aqvileia, în Callegher, B. (ed.), Studia archaeologica Monika Verzár Bass dicata, Trieste, 147-153. Pop, C. 1970, Reprezentări bacchice romane în Transilvania, ActaMN 7, 151-161. Pop, C. 1972, Reprezentări din Dacia dedicate lui Liber Pater şi acoliţilor săi, Apulum 10, 173-182. Opaiţe plastic descoperite la Durostorum–Ostrov (Ferma 4) 115 Preda, C. 1965, Découvertes récentes dans la necropole tumulaire du début de l`époque romaine à Callatis, Dacia N.S. 9, 233-251. Pripon, E. 2006, Opaiţ candelabru antropomorf, în Matei, “l., V., Pop, H., Muscă, E., Pripon, E., Bejinariu, I., Instrumente de iluminat din Nord-Vestul Romaniei (Lighting tools from the Nord-West of Romains), Zalău, . Rodríguez Martín, F.G. 2005, Lucernas. Antigüedades Romanas 2, Madrid. Rolland, H. 1965, Bronzes antiques de Haute Provence, Gallia 18, Paris. Roman, C-A. 2006, Lămpi din Dacia Porolissensis, BiblMusNap 28, Cluj-Napoca. Ross, M.V. 1962, Dumbarton Oaks Collection. Volume one. Metalwork, ceramics, glass, glyptics, painting, Catalogue of the Byzantine and Early Medieval Antiquites in the Dumbarton Oaks Collection, I, Washington. Rusu-”olindeţ, V. , Un opaiţ cu reprezentarea lui ”acchus Liber Pater de la “pulum, în Mitu, F., Gogâltan, F. (ed.), Studii de Istorie a Transilvaniei. Specific regional şi deschidere europeană, Cluj-Napoca, 58-60. Sági, K. 1954, Die Ausgrabungen in Römischen Gräberfeld von Intercisa in Jahre 1949, Intercisa I, 61-123. Salcedo, F. 1997, Lampadoforos, în Arce, J., Ensali, S., LaRocca, E. (eds.), Hispana Romana da terra di Conquista a provincia dell`Impero, Roma. Palazzo delle Esposizioni 22 settembre–23 novembre 1997, Electa. Sanie, S. 1981, Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. II î.e.n.-III e.n.), Ed. Junimea, Iaşi. Sapelli, M. 1979, Lucerne fittili delle civiche racocolte archeologiche, Milano. Shier, L.A. 1978, Terracotta lammps from Karanis, Egipt Excavaţions of the University of Michigan, The University of Michigan Press. Simion, G. 2003, Opaiţe greco-romane de bronz din Romania, Cluj-Napoca. Simion, M. 2012, Fişă, în Iacob, M. (ed.), Aegyssus 2000. Romanii în Pontul Stâng în timpul Principatului, Tulcea. Simion, M. 2003, Fişă, în Petculescu, L. (ed.), Antique Bronzes in Romania, Exhibition Catalogue, ”ucureşti. Šimko, D. , Antike Maskenspiele im römischen Theater, AustMus 11, Augst. Spasić-Đurić, D. , Viminacium. The capital of the roman province of Upper Moesia, Pozarevac. Ştirbulescu, Ch. , Considerations ou some Terracotta Figurines from Durostorum, EphemDac 12, 1, 227-241. Šubic, Z. , Römische Lampen in Slowenien, ArhVest 26, 82-99. Szenléleky, T. 1969, Ancient Lamps, Budapesta. Topál, J. 2003, Roman cemeteries of Aquincum, Pannonia. The Western Cemetery (Bécsi Road), II, Budapesta. 116 Dan ELEFTERESCU Topoleanu, Fl. 2012, Lămpile antice din colecţiile Muzeului Judeţean de istorie şi “rheologie Prahova-Ploieşti, Tulcea. Valenza Mele, N. 1977, Le lucerne bronzee del Museo Nationale di Napoli, în Carandini, A. (ed.), L’instrumentum domesticum di Ercolano e Pompei, „L`Erma di Bretschneider, Roma, 157-161. Vattimo, E.T. 1990, Letti, în Il bronzo dei Romani. Arredo e suppllettile. Pirzio ”iroli Stefanelli, L. „L`Erma di Bretschneider, 68-79. Vegas, M. 1966, Die Römischen Lampen von Neuss, în Novaesium II, Berlin, 63-127. Veličković, M. , Petits bronzes figurés romains au Musée National, Antiquité IV, Belgrad. Walke, N. 1965, Das römische Donaukastell Stranbing-Sorviodurum, Limesforchungen 3, Berlin. Walters, H.B. 1914, Catalogue of the Greek and Roman lamps in the British Museum, London. Xanthopoulon, M. 2010, Les lampes en bronze à l`époque paléochrétienne, Bibliothèque de l`Antiquité Tardive 16, Brepols Publishers, Turnhout, Belgia. Zoltán, K. 1962, La statua bacchica d`avorio di Savaria rez. italiană , Fol“rch , -50. Zotović. L., Jordović, Č. , Φiminacium I nekropole Φi:e Grobalja , Belgrad.